Walking To The Moon au revenit cu piesa „Hoața” și cu o interpretare inedită la Cutover Studio.
Pentru context, această trupă poate fi descrisă drept „ce ar asculta Vlad Dracul după slujba de duminică”.
Pe scurt, vorbim despre un mix de rock alternativ cu influențe funk, jazz și electronic.
Sound-ul piesei „Hoața”
„Hoața” este, fără doar și poate, o piesă extrem de groovy. Mix & master-ul realizat la Cutover Studio a contribuit enorm la energia ei.
Tobele, care au un sound intens și bine definit, sunt impecabil integrate în mix și rezonează exact unde trebuie.
Sabin Dobranici este numele toboșarului și reprezintă, într-adevăr, ceasul trupei. Mi-a plăcut foarte mult modul în care a susținut piesa din spatele cinelelor.
Bass-ul Teei Băncescu? Absolut minunat. Piesa are o construcție elegantă, subtilă și soulful.
Ajung acum și la partea la care cred și sper că mă pricep cel mai bine, chitara.
Extraordinar de catchy jocul lui Andrei. Nu mi s-a părut foarte simplă partitura pe care a scris-o pentru piesa asta. Are un ton crunchy -clean și smooth.
Prin acest mix și master îmi imaginez că sesiunea de înregistrare s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, într-un loc din care nu mai vrei să pleci: la studio, cu muzică, tovarăși, hăhăială și multă pasiune.
Sper că înțelegeți la ce mă refer, iar dacă nu, să știți că mi s-a mai spus că sunt nebun, deci sunt obișnuit.
Una peste alta, mixul piesei scoate la iveală calitatea fiecărui instrument, creând o atmosferă cozy și relaxată, plină de energie pozitivă.
Mesajul piesei și impactul său
Mă văd nevoit, touși, să fac niște referiri și la mesajul piesei. În fond, recenzia abia acum începe.
Înțeleg că versurile reprezintă o satiră a situației politice actuale, unde suveraniștii au pus monopol pe discursul public.
Videoclipul conține mesaje ironice precum „RIP democrație” sau „Cuib ocult de legionari”, reflectând asupra ascensiunii suveraniștilor și a radicalilor în discursul public.
Este un umor fin asupra politicii de astăzi, fiind singura modalitate prin intermediul căruia te mai poți referi la starea politică și a societății.
Înțeleg, și eu fac la fel. Totuși, sunt foarte sincer când spun că s-a irosit o piesă bună, catchy și mișto, pe un mesaj politic care peste șase luni, sau după alegerea noului președinte va dispărea.
Implicarea lui Vadim Tudor, veșnicele glume despre crizele lui de nervi, referințe la George Simion și trecutul său din galeria naționalei, și per total mesajul împotriva susținătorilor lui Călin Georgescu îmi lasă un gust amar.
Să fie clar: nu susțin fenomenul suveranist, dar cred că trebuie să acceptăm că acesta este rezultatul unor decenii de alegeri neinspirate.
Critica mea nu vine dintr-o afiliere politică, ci din dorința de a vedea muzica separată de politică.
Concluzie
Walking To The Moon rămâne o trupă ce merita să fie ascultată, iar „Hoața” este o piesă excelentă, chiar dacă mesajul ei este discutabil.
Vă recomand să o adăugați în playlisturi pe Spotify, alături de celelalte piese faine ale trupei.
Altfel spus, este o critică constructivă care a venit la pachet și cu o imagine de ansamblu a situației politice la care face referire piesa „Hoața”.
Voi termina acest material cu o urare adresată în mod direct trupei Walking To The Moon:
Muzica nu a greșit cu nimic ca să o târâm în mocirla politicii românești.
Sunt sigur că știți asta deja pentru că v-ați format un sound foarte interesant care exprimă multe sentimente.
Keep up the work, pare că aveți totul la dispoziție ca să creați în continuare muzică faină!
