Otavio „Tavico” Henrique este un muzician brazilian care a început să cânte la chitară la vârsta de 12 ani.
La vârsta de 14 ani a început să compună propria muzică, imaginându-și conceptul unei trupe cu un singur om.
A început să scrie piesele pentru albumul Flowers in Antarctica în 2022, primele două fiind Aborted și I Ate Her Remains so That We’d Be Together Forever.
Înregistrările pentru ceea ce este acum Flowers in Antarctica au început la mijlocul anului 2023, când Tavico avea 17 ani.
Albumul a fost lansat publicului pe 13 septembrie 2024 și a ajuns de atunci la aproape 5.000 de stream-uri.
Astăzi, Tavico ni se alătură pentru un interviu în care discutăm despre album, inspirațiile sale și provocările de a avea o trupă de unul singur și de a crea un album întreg de la zero.
Interviu
George: Ne poți împărtăși inspirația din spatele titlului „Flowers in Antarctica”?
Tavico: Am avut o floare pe care am cules-o din grădina mea și am pus-o pe raftul de deasupra biroului meu.
Am vrut să observ cum se usucă, ceea ce m-a inspirat să-i dau titlul provizoriu Flowers Don’t Rot.
Nu mi s-a părut chiar potrivit—voiam un titlu care să stârnească curiozitatea, ceva cu un pic de mister. Așa că l-am schimbat în Flowers in Antarctica
Se referă la florile care au început să înflorească în Antarctica din cauza creșterii temperaturilor cauzate de schimbările climatice.
Sună frumos, dar în realitate, sunt mai mult ca niște flori pentru propria noastră înmormântare.
George: Ca „one man band”, ce provocări ai întâmpinat în crearea acestui album și cum le-ai depășit?
Tavico: A trebuit să învăț cum să mixez și să înregistrez totul de unul singur.
Pentru o mare parte din înregistrările albumului, nu aveam microfoane sau o interfață audio, așa că a trebuit să improvizez și să rezolv multe probleme pe măsură ce apăreau.
A trebuit să conectez amplificatorul direct la calculator pentru a înregistra chitarele, iar sunetul era groaznic.
Fiecare piesă a necesitat multă muncă pentru a suna decent.
De asemenea, studiourile de înregistrări sunt foarte scumpe, așa că am decis să merg într-o sală de repetiții și să-mi instalez acolo calculatorul.
Proprietarii erau destul de confuzi, dar m-au ajutat.
George: Cu ce este diferit Flowers in Antarctica față de lucrările tale anterioare, din punct de vedere al stilului muzical și al conținutului tematic?
Tavico: Înainte de Flowers in Antarctica, singurul meu material era Tuzi/Sepultuzi, câteva piese la mișto pe care le-am scris și înregistrat ca un cadou de ziua fratelui meu.
Înainte de asta, am lucrat la câteva piese cu trupe locale precum Darkhead și Onça Preta, deși nu am înregistrat nimic.
De fapt, am scris Flowers in Antarctica și Children of Lobotomy pentru Onça Preta.
În general, aș spune că F.I.A. este mai concentrat și mai mare.
Mi-am luat cu adevărat timp să fac albumul să curgă mai bine și să mă asigur că fiecare piesă se remarcă pe cont propriu.
George: Poți descrie procesul tău creativ atunci când compui și înregistrezi piesele pentru acest album?
Tavico: Piesele, în 99% din cazuri, încep cu riff-ul principal.
Știu că un riff este bun când îl aud deja ca parte a unui tablou mai mare (de exemplu, ce urmează, o linie vocală deasupra lui, sau un ritm de tobe, etc.).
Apoi mă joc pe el și aștept ca niște fraze care ar putea stabili tonul pentru versuri să iasă în evidență.
De exemplu, când mă jucam cu melodia Grey, mi-a venit versul „She towers tall above the fog” și de acolo a venit și retul piesei.
În ceea ce privește înregistrarea, încep întotdeauna cu chitara, deoarece ea ghidează majoritatea pieselor, apoi vocile, urmate de bass și, în final, tobele.
Tobele vin ultimele pentru că sunt singurul instrument pe care nu-l pot înregistra în dormitorul meu.
George: Au fost anumite artiști sau genuri care au influențat sunetul acestui album?
Tavico: Probabil cele mai mari influențe au fost Gojira, Acid Bath, Darkthrone (în special Panzerfaust), Bathory și Electric Wizard (în special Dopethrone).
Probabil sunt mulți alți artiști care nu-mi vin acum în minte.
George: Care este piesa ta preferată de pe album? Care a fost inspirația din spatele acestei piese?
Tavico: Probabil Rot sau LUNGS. Rot a fost inspirată de niște oameni cu vicii pe care îi cunoșteam.
Refrenul mi-a venit primul și am scris restul piesei de la acesta.
Este despre autodistrugere prin auto-indulgență, pornografie, droguri, lene sau orice otravă alegi.
Este despre realizarea faptului că schimbările climatice fac ca bogații să devină și mai bogați și noi nu putem face nimic în legătură cu asta.
Rot nu este despre sinucidere; este despre distrugerea propriei vieți, și îmi place foarte mult acest lucru.
George: Cum reușești să gestionezi diversele aspecte ale producției, instrumentației și vocilor pe cont propriu?
Tavico: Devine foarte obositor după o vreme. A trebuit să ascult fiecare secundă din aceste piese de câteva sute de ori și urechile mele pur și simplu obosesc din cauza aceasta
La un moment dat, totul începe să sune ca zgomot și nu poți să îți dai seama dacă înregistrarea a fost bună sau nu.
Ce m-a ajutat a fost să-i cer sfaturi iubitei mele, Rebecca.
Când urechile mele erau obosite, ea asculta pentru mine și îmi spunea dacă tonul meu era un morman de mizerie sau dacă vocea mea semăna cu cea a unui vierme pe moarte.
Ea a salvat câteva dintre piesele mele—este oarecum co-producătoarea mea.
Sfatul meu pentru oamenii care se află în această situație este: Ia-o pas cu pas. Mergi încet, dar sigur.
Este în regulă dacă îți ia câteva săptămâni să înregistrezi o piesă de care te vei bucura zeci de ani.
George: Ce mesaj sau emoții speri ca ascultătorii să le preia din Flowers in Antarctica?
Tavico: Sunt foarte pesimist în legătură cu viitorul omenirii, mai ales din cauza schimbărilor climatice.
Aceste piese au fost scrise când eram adolescent (16-18 ani), iar privind înapoi, cu siguranță poți auzi un copil care este foarte speriat de lumea în care va trăi.
Piese precum Flowers și Rot sunt mai evidente în privința asta, dar fiecare dintre aceste piese spune povestea unei persoane care nu are nicio speranță de a scăpa de un pericol mai mare decât ea însăși.
Această poveste se încheie frumos în Grey, unde moartea este văzută ca ceva pașnic sau ca o evadare.
De asemenea, vreau ca oamenii să știe că e ușor și accesibil să compui și să înregistrezi muzică. Nu am folosit software scump sau echipamente deosebite.
Întregul album a costat aproximativ 150 de reais (aproximativ 120 de lei) și tot echipamentul folosit a fost ceva ce un chitarist obișnuit deja deține sau ar putea împrumuta de la un prieten.
Atâtea trupe grozave nu au nici măcar demo-uri și mă întristează să mă gândesc la toate riff-urile grozave care s-au pierdut doar pentru că cineva nu a vrut să facă o înregistrare D.I.Y. (do it yourself).
George: Sunt planuri de a cânta acest album live și, dacă da, cum vei traduce experiența unei trupe de un singur om într-un spectacol live?
Tavico: Scena locală nu facilitează concertele trupelor de metal extrem—sunt foarte puține locații, public puțin și sălile de repetiții sunt scumpe de asemenea, dar mi-ar plăcea să cânt live.
Știu deja pe cine aș chema să fie trupa mea de sprijin și aș fi dispus să cânt la orice eveniment local dacă am putea obține un loc de repetiție.
George: Privind înainte, ce direcție vezi pentru proiectele tale muzicale viitoare?
Tavico: În acest moment, experimentez mai mult cu stilul meu de scriere.
Mă concentrez mai mult pe versuri și melodii și am început să fac lucruri mai folk și mai extreme (am scris câteva piese grind-ish, mai zgomotoase).
De asemenea, am început să folosesc microfonul pentru amplificator în loc să folosesc plugin-uri.
Va exista un viitor lung pentru TILIKUM și sunt foarte entuziasmat să scriu următorul album.
Abia aștept să văd unde voi duce acest proiect. Probabil va fi mai heavy.
