Foreign Humor Productions își va începe oficial activitatea pe 23 aprilie, cu un concert de lansare alcătuit din artiști precum Nixa, RusT, Brainwwasher sau Walking to The Moon.
Matei este fondatorul proiectului și este cunoscut pentru activitatea pe care a avut-o alături de formații precum Coma, Bosquito, The Details, Lost Society, Illuminati și Cyborg.
Astăzi, Matei va oferi mai multe detalii despre trecutul lui muzical și călătoria ce a dus la înființarea Foreign Humor Productions.
Interviu
George: Salut, Matei, bine ai venit! Ai lucrat cu multe formații din scene muzicale diferite. Ce te atrage cel mai mult la un proiect muzical?
Matei: Bună, mersi de interviu, și din start, ce întrebare bună! Comunicarea bună, ieșirea din zona de confort a ambelor părți, și respectul reciproc față de cunoștințe.
George: Cum a fost experiența ta alături de Coma și ce ai învățat din această colaborare?
Matei: Îmi e greu să mă gândesc la o experiență mai plină decât cei 10 ani petrecuți alături de foștii colegi din Coma, cărora le voi fi etern recunoscător.
Am învățat ce se face, ce nu se face, ce ar trebui să se facă.
Pe criteriul acesta mi-am permis să continui și cu side-projects și să am libertatea să fac eu, dacă nu îmi convine ceva.
Diferența e că nu îți permiți să faci de capul tău anumite chestii în proiecte care sunt sub Coma, ca popularitate.
Am lucrat mult pentru a fi mai bun la capitolul comunicare cu alții în orice fel de mediu colaborativ.
Și mi-am și confirmat multe aspecte care încă din clasa a 7-a m-au determinat să lucrez la majoritatea proiectelor de unul singur… singurătatea e cea mai primitivă și sinceră democrație.
Ce stil muzical te reprezintă cel mai mult?
George: Ai trecut prin multe stiluri muzicale – de la alternative rock la metal și pop-rock. Care dintre ele te reprezintă cel mai mult?
Matei: Ce m-a atras cel mai mult în muzică e faptul că puteam să construiesc universuri și sub-universuri muzicale, bazate pe anumite stiluri.
Dacă mă îndrăgosteam de un subgen muzical, gândeam nume și concept de proiect, apoi direct discografia și ce voi putea lăsa în urmă cu acel proiect, deci implicit și finalitatea.
La Illuminati era vorba de tech/prog death metal, alături de chitaristul meu preferat din România, Andrei Popa.
Pe primul album am avut invitați de la trupe precum Atheist, Cynic, Pestilence, Nocturnus, Gorguts, Morbid Angel, Voivod sau Martyr.
La primul material Lost Society am avut invitați de la Black Flag, Dead Kennedys, T.S.O.L., iar pe Details am avut cele mai multe colaborări până acum, cu nume mari.
Urmează și alte proiecte, de exemplu unul de doom, unde deja am invitați din trupe precum Black Sabbath/Dio și My Dying Bride.
Răspunsul scurt e că mă reprezintă să disting nuanțe și autenticitate muzicală și să încep câte un proiect pentru orice gen simt că mă reprezintă.
Este și un pretext să întru în vorba cu eroii mei și să le cer validarea pentru ce fac, sperând la colaborarea cu ei.
Dacă e să aleg… din metal, de exemplu, îmi place cel mai mult thrash, preferabil tehnic. Dar îmi place la fel de mult un neo-soul RnB bun… ce mă fac?
Motivația care a dus la formarea Foreign Humor Productions
George: Ce te-a motivat să-ți deschizi propria casă de discuri? A fost un vis mai vechi?
Matei: Înainte de a-mi forma primul one-man project (CyborG, sci-fi thrash, am scos primul album la 16 ani) deja aveam alte 4 proiecte de speed, death, black, punk plănuite.
Am gândit nume de albume, număr de piese, versuri, idei înregistrate și structurate etc.
Am știut că ele totuși trebuie să aibă un numitor comun mai presus de faptul că sunt eu unic membru.
Apoi am început să aflu mai mult despre label-ul celor de la Black Flag, SST Records și despre estetica DIY, sau Blue Note, 4AD, SubPop, Ipecac, și altele, care în sine sunt niște „ștampile aprobatoare”.
Cumperi doar pentru că sunt sub egida label-ului – am considerat că e un mod bun de a clasifica și a filtra ceea ce fac. Apoi m-am gândit că mi-ar plăcea să mă asociez și cu alții a căror muzică îmi place.
De ce este Foreign Humor Productions diferit?
George: Ce diferențiază labelul tău de alte case de discuri independente din România?
Matei: Dorința de a aparține ligii și nivelului din străînătate. Am crescut în SUA și am absolvit facultatea de inginerie, sunet și Music Business în UK, așa că… vreau, nu vreau, alea îmi sunt reperele.
Problema e că vreau. Și zic problema pentru că simt că pentru a ajunge la nivelul pe care îl doresc, niciodată nu e suficient cât și cum fac.
Așadar, petrec majoritatea timpului în studio, majoritatea nopților în studio, majoritatea gândirii în studio.
Mă dedic și iau fiecare proiect în care sunt implicat foarte personal, îi vreau binele ca propriului copil, vreau să își facă prieteni și să meargă la olimpiade și să meargă la școli bune.
Un alt aspect este că prefer ciudățenii, și să lucrez cu oameni cu mintea deschisă, care vor să nu sune ca orice e la îndemână.
Asta înseamnă și riscul de a nu fi mereu fiabil din punct de vedere financiar, dar măcar dorm liniștit știind că am lăsat ceva special în urmă.
Gândirea din prisma artistului
De asemenea, gândesc mult din prisma artistului, și îi încurajez pe toți să vină mereu cu contracte sau întrebări ce țin de proprietate intelectuală, drepturi, sfaturi administrative privind situații prin care am trecut, sau despre care am învățat la facultatea de drept și cea din UK.
Asistența juridică, pe cât de avizată se poate, este ceva ce sper să îi facă pe mai mulți să gândească și mai departe de egoism artistic; să privească și posibilități anexe, să își vădă produsul și din prisma unui antreprenor, să îi responsabilizez și să pună și mai mult preț pe creațiile lor.
Dacă un artist cânta în engleză – nu încurajez pentru trupe care concertează în principal în România, dar mă rog – țin mult să iasă pronunția cum trebuie.
Vrem să cântăm în engleză, hai să nu sune a Borat. Stau la orice „R” să iasă pronunțat cu limba groasă. Țin la dicție și la interpretarea teatrală a versurilor.
Să intre personajul în fiecare cuvânt, nu să le cânte doar pentru că scrie în versuri. Să fie necesar fiecare cuvânt, și să i se ofere importantă contextuală.
Pun mai mult aspect pe backing vocals și armonii vocale decât alți producători. Simt că de multe ori, backing-urile sunt sosul secret.
Uneori nu sunt necesare, alteori facem aceeași linie la octava sau chiar la unison, dacă îmi va trebui să panez left-right și să mențin vocea și central, la refrene mărețe.
Două alte diferențe oarecum importante sunt numele și locația; nu există altă casă de discuri în România cu numele acesta, iar din ce mă uit în jur, nici altă casă de discuri la adresa asta din Bucureșți.
Tranziția de la trupe consacrate, la proiectul propriu
George: Cum a fost tranziția de la a lucra cu trupe consacrate la a construi un business propriu în industrie?
Matei: A fost nu numai firească, ci necesară. Orice experiență e un internship, și dacă nu te gândeșți constant cum să faci să înțelegi industria în care te afli suficient încât să îți fi propriul șef, pierzi timpul.
Din păcate nu am fost genul care s-a distrat în nicio trupa în care m-am aflat… mereu luam totul prea în serios. Eu altfel nu știu să procedez.
Învăț constant cum funcționează lucrurile, apoi încerc să le aplic, să văd dacă și cât aș putea să duc această nouă responsabilitate.
Mă gândesc cum pot s-o optimizez, sau ce caut în alți oameni cu care lucrez, pentru că nu pot face totul de unul singur.
Oricât aș vrea, mereu va fi cineva mai bun în orice domeniu, dacă acea persoană dedică timp doar acelui lucru.
Ce știu din experiența mea și de la alții din trupe de succes, mă ajută să îmi dau seama cum se fac lucruri „la grupa mare” și implicit cum să retrasez harta pentru a știi unde vreau să ajung, și mai ales ce traseu să urmez.
După ieșirea din Coma
George: După ce ai ieșit din Coma, ce ți s-a părut cel mai greu în a-ți redefini direcția artistică?
Matei: Veșnica bătălie cu timpul. În sensul în care, la Coma aveam un anumit rol artistic… asumat, dar jucat.
Adică, nu simt că mă reprezintă ca muzician, în termeni de execuție și creativitate, munca alături de ei.
De aceea și mereu cântăm lucruri diferite, de multe ori improvizate, în concertele live, și spre disperarea lor și la repetiții.
„Căutăm mereu cum să nu fac același lucru, cum să simt că am un aport personal.”
La Coma și dacă voiam să fac o partitura mai stufoasă, am învățat că „mai simplu mai direct, garantează un succes complet”. Adică aș fi stricat. Asta m-a ajutat să mă respect mai mult că producător.
În ultima perioada deja voiam să mă rezum la un rol de layer de chitară pe înregistrări, cu riff-uri cât mai simple sau inexistente sau dublând ce fac ei, iar live să mă joc mai mult cu feedback, lăsând secția ritmică și spectaculoasă să își facă de cap.
Totuși voiam să creez spațiu pentru vocea caldă a lui Cătă și efectele „signature Coma” de la Hefe.
Am încercat să stau cât mai puțin în cale, dar asta înseamnă că am devenit fantoma propriilor abilități, iar oamenii mă asociau doar cu ce făceam acolo.
Dacă îmi scăpă ceva mai mult, ziceau ceva de genul „aa, n-am știut că eșți….bun!”
Așadar cei 10 ani petrecuți la Coma mi-au setat o imagine nu tocmai reală în urechile altora.
Am mai mult de oferit, dar tot mai puțin timp să o fac, iar acum trebuie să și recuperez.
Așadar asta e o altă ambiție, Foreign Humor Productions, să las în urmă cât mai multe lucruri care simt că mă reprezintă în totalitate, neținute în frâu decât de mine.
Susținerea artiștilor Foreign Humor Productions
George: Care este filosofia ta când vine vorba de susținerea artiștilor sub labelul tău?
Matei: Bună întrebare. Vreau să fiu călăuza din industrie de care aș fi avut și eu nevoie la vremea lor dar care nu a existat într-o singură formă.
În afară de părinți și bunica mea, cel mai mult despre muzică și viață am învățat de la cel mai bun prieten al meu, DJ Hefe, iar despre producție, în afară de facultate, de la Victor Panfilov.
Încerc să fiu o sursă unică ce oferă soluții, răspunsuri, idei, încurajare, sinceritate, reacție potrivită, creativă și să ofer entuziasm față de ce fac toți cei cu care colaborez.
O filosofie pe care o știu de la senseiul meu, Florin Anghel de la club Shinpo, „vreau să fiu înconjurat de oameni care sunt cineva, căci doar prin prisma lor poți fi și tu considerat cineva”.
Traducerea ar fi că îmi doresc ca lor să le meargă bine, pentru că înseamnă că inputul meu a fost bun și implicit îmi merge și mie bine.
Iar dacă simt că aportul meu e în detrimentul lor, mai bine nu mă bag. E obositor să îți asumi eșecuri, așadar bunăstarea artiștilor cu care lucrez influențează bunăstarea mea.
Scena alternativă din România
George: Cum vezi scenă alternativă din România în acest moment? Crezi că are potențial de creștere internațională?
Matei: Vreau să spun că în ultimii câțiva ani a fost atât de încurajatoare scena underground din România încât mă bucur tare mult că am început să mă concentrez pe Foreign Humor Productions full-time.
În sfârșit mi se pare palpitant ce se întâmplă. E o disperare, în sens bun, a celor tineri de a lansa cât mai multe, de a amesteca diverse influențe externe ciudate…e ceva în aer, o „burniță londoneză” creativă.
Cât despre creștere internațională, menționez faptul că încurajez versurile în română, dacă ești trupă din România (și cânți un gen inteligibil).
Toți știm engleză dar contează foarte mult și pronunția, care este binară.
Că să poți să te gândeșți la vreo ieșire spre vest: ori pronunți 100% american, ori orice sub 99.99% e insuficient.
Aspirația de a ajunge în străinătate presupun că la toți înseamnă Coachella sau Reading. Dar și cei din țările englezești au miriadele proprii de trupe, super talentate și mult mai numeroase care încearcă.
Adică noi trebuie să lucrăm de zece ori mai mult decât ei că să le apărem măcar pe radar.
În ce constă entuziasmul de a face muzică, e superb ce se întâmplă în underground acum, însă când vine vorba de etica muncii pentru a crește pe plan internațional… mai este loc de luat lucrurile mai în serios.
Cea mai mare provocare
George: Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o în acest drum de a-ți deschide propria casă de discuri?
Matei: Aceea de a spune și „nu”. Încă mă zbat cu asta, căci pe o parte sunt entuziasmat să mă apuc de ceva nou și dacă las pe mâna altcuiva sigur nu va suna așa autentic.
Pe de altă parte, deadline-urile impuse din exterior sunt adesea nerealiste sau din prisma că mă voi ocupa doar de acel proiect.
Așadar mă trezesc cu multe de făcut în puțin timp. Deci lucrez constant în a-mi optimiza workload-ul.
Alt aspect este acela administrativ. Ca „CEO” al unei case de discuri, trebuie să primeze comunicarea pe plan administrativ, și să existe un limbaj oarecum comun.
De multe ori, nu e destul să împărți un cont de DistroKid cu alt artist și gata, totul merge de la sine.
Sunt multe aspecte pe care trebuie să le explic, despre împărțirea procentelor pentru UCMR-ADA și Credidam, despre drepturi de autor, despre apsecte contractuale.
Când iei pe cineva cu contracte și expresii neartistice, ori îi pierzi instant, ori consideră că toată lumea îi fură.
Dar aceste discuții trebuie să se întâmple, mai ales că eu vreau să fiu transparent și în favoarea artistului.
Așadar acest „gentle parenting administrativ” necesită uneori extra răbdare, ca omul să înțeleagă și să fie liniștit, ba chiar să fie conștient și pe viitor de ce se întâmplă cu muncă sa.
Mai multe proiecte Foreign Humor Productions
George: Ce urmează pentru ține și pentru casa ta de discuri? Ai deja trupe sau lansări pe care le pregăteșți?
Matei: În primul rând vreau pe această cale să îmi promit mie că voi aloca mai mult timp finalizării cât mai multor proiecte personale.
Am one-man projects la sertar, și de doom, și de midwest, și 16 albume înregistrate deja de la Details.
Vreau terminarea discografiilor Cyborg, Illuminati, Lost Society, Foreign Humor House Band etc.
Cât despre alți artiști, până la final de an, din ce știu momentan, am așa:
Să termin de lucrat la piesele Dulceața Morții și alte piese marca Ștefan Hâncu (unul din muzicienii mei preferati din lume, cu care am onoarea să fiu amic), pe care le-am tot amânat.
Scuze Ștefan, iată, ai promisiunea mea și publicată în scris!
Să termin de lucrat la restul pieselor Nixa și la proiecte alături de Noah K, Jacqueline Crăciun, Diana Porca, Walking to the Moon și mulți alții!
Mai sunt proiecte în faze de început, dar nu vreau încă să vorbesc în numele oamenilor până nu există primii pași concreți, dar abia aștept… mai midwest emo, shoegaze, grunge gen Superheaven.
Cele mai importante lecții
George: Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o lucrând cu atât de multe proiecte diferite?
Matei: Sunt în continuare multe, la fel de importante pentru mine:
Să comunic cu diferite genuri de oameni, să nu lucrez la prea multe proiecte în același timp, să fiu atent la detalii ce disting fiecare subgen unul de altul, să încerc să fac timp și pentru viață personală.
Odată ce ai prea multe proiecte… în proiecte rămâi și devine greu să mai ieși din mentalitatea aceea, sau chiar fizic din studio, fără kilograme în plus și fire de par în minus.
Criterii de colaborare cu Foreign Humor Productions
George: Ce criterii ai atunci când alegi artiștii sau trupele cu care vrei să colaborezi prin labelul tău?
Matei: Să consider că raportul meu este potrivit pentru proiect. Nu aș vrea să mă bag în ceva la care nu mă pricep, să sune și neconvingător și să mă și chinui să fac ceva ce nu îmi place.
În afară de asta, să existe respect reciproc, înțelegere, și comunicare bună.
De asemenea, încep să insist cât mai mult pe existența unui plan de la început, mai ales în ce privește deadline-uri realiste.
Urmăresc și o identitate artistică bine-definită, să nu existe schimbări totale stilistice în timp ce lucrăm la ceva.
„Foreign Humor Predictions” – despre viitorul 4H
George: Dacă ar fi să priveșți în viitor, unde vezi acest nou proiect al tău peste cinci ani?
Matei: Dacă eu peste cinci ani o să pot în continuare să fac liste ca cea de mai sus, cu ce îmi propun să fac restul anului, înseamnă că timp de cinci ani am făcut lucrurile cum trebuie.
Înseamnă că toată lumea a fost mulțumită, și că tot efortul a fost și va fi sustenabil din toate punctele de vedere.
În schimb, eu sunt recunoscător și pentru ce a fost în anii de până acum, care m-au adus aici. Vorba titlului de album Asincron (înregistrat/produs tot sub egida 4h)… all I had, I gave.
George: Îi mulțumim lui Matei pentru interviu și pentru timpul acordat. Se pare că Foreign Humor Productions se îndreaptă către un viitor prosper.
Nu uitați că pe 23 aprilie are loc concertul de lansare al casei de discuri, dar până atunci, vor apărea interviuri cu fiecare dintre artiștii care vor lua parte la eveniment.
Dacă ați citit până aici, vreau să vă mulțumesc si vouă, dragi cititori! ThyArtNoise nu ar fi ajuns până aici fără voi. Toate cele bune!
