Iată că am ajuns și la ultimul interviu din seria Punk Apocalypse.
După alte patru discuții și un giveaway, ajungem din ce în ce mai aproape de eveniment.
Brainwasher este o formație de post hardcore/ dance punk înființată în București în 2024.
Au o abordare ce își propune să creeze muzică punk de pus în club.
Influențele stilistice provin de la formații precum LCD Soundsystem, Death From Above 1979 sau Fugazi.
Din punct de vedere liric, formația abordează teme sociale, discrepanța dintre clase și sterilitatea vieții în epoca digitală într-o manieră cinică și adesea autoreflexivă.
Interviu
George: Cum vedeți colaborarea dintre trupele independente din România?
Brainwasher: Credem că scena funcționează.
Sunt trupe mișto, ai cu cine să faci concerte, ai și cluburi.
Nu e de parcă suntem într-un „deșert cultural”, cum am mai auzit pe la unii.
În schimb, scena underground din România, mai ales în zona trupelor rock, suferă de o problemă a plafonării.
Ni se pare că mulți artiști care sunt, în opinia noastră, de nivel internațional (Asincron sau Getchoo), ajung într-un punct în care lansează niște materiale, prind câteva festivaluri mici/medii, după care se cam lasă.
Se pierd în alte proiecte și își pierd avântul înainte să-și atingă potențialul și piața de desfacere favorabilă.
În opinia noastră, asta se întâmplă și din cauză că nu prea avem exemple de succes în cercurile noastre apropiate.
Nu prea avem trupe care să fi ajuns bine la nivel internațional.
Mulți se complac, căci, vezi-Doamne, „din muzică nu se trăiește în România; găsește-ți un job și mai fă și tu muzică de fun, așa”.
În concluzie, credem că scena ar fi mai puternică dacă trupele românești ar cânta mai mult în afară.
E nevoie doar de o singură trupă care să facă asta, să rupă bariera pentru piața internațională, cum a făcut-o „432” pentru filme și cum suntem văzuți la Cannes, de exemplu.
George: Este Punk Apocalypse un exemplu de solidaritate sau o necesitate pentru supraviețuirea scenei muzicale?
Brainwasher: O să fim sinceri, nu prea înțelegem cum e cu solidaritatea asta.
E solidaritate între trupe? Da, cred că ne ajutăm dacă e ceva.
O necesitate nu putem spune că e neapărat.
Nu e de parcă nu se mai cântă punk în București dacă nu se ține Punk Apocalypse sau dacă se închide Underworld, de exemplu.
Arta bună iese mereu din constrângere și trebuie să depășești aceste constrângeri și să prefaci „veninul în miere”, cum zicea Arghezi.
Dacă nu ai un loc unde să cânți, trebuie să îți faci unul.
Așa a fost și cu pandemia, de exemplu.
S-a închis tot. Toată industria muzicală a stat pe uscat vreun an și jumătate.
După aceea a fost nebunie – numai concerte, festivaluri și cluburi noi deschise.
Parcă dădea în clocot supa primordială a culturii.
Fără acea constrângere de un an și jumătate, nu cred că s-ar fi putut.
George: Considerați că evenimentul este doar un concert sau și o formă de manifest artistic sau social?
Brainwasher: Manifestul e ceva cam mare. Manifest artistic sperăm să fie.
Ca să fie ceva demn de a fi considerat „manifest artistic”, trebuie să fie al naibii de bun și să aibă un impact cultural uriaș. Încă lucrăm la asta.
Manifest social nu l-am numi. Nu e de parcă evenimentul e concentrat pe vreo temă anume.
George: Cum sperați ca acest concert să influențeze scena muzicală locală sau să inspire comunitatea muzicii punk/rock?
Brainwasher: Dacă acest concert ar influența pe cineva în vreun fel, chiar am fi măguliți.
Nu e vorba că nu avem încredere în abilitățile noastre de a face un show interesant.
La câți stimuli are toată lumea mereu și cum ai acces la toate trupele care au existat vreodată pe YouTube, să fim fix noi ăia care îți schimbă viața și te fac să te apuci de vreun instrument sau să-ți faci trupă e cam wow.
George: Pentru fanii care sunt pasionați de aspectele tehnice și logistice ale unui astfel de eveniment, cum puteți descrie organizarea din spatele a ceea ce se vede pe scenă?
Brainwasher: Multă muncă nu se vede.
Cam asta e la orice fel de act artistic – și la teatru, și la film.
90% din muncă nu se petrece în lumina reflectoarelor.
Este vorba de repetatul constant, care e foarte important, dar și căratul instrumentelor în sine.
Dacă vrei să-ți faci un sunet original, ajută să gândești „outside the box” când vine vorba de echipament.
De fapt, trupele care au scris istorie au folosit mereu scule interesante, diferite, de multe, sau ce și-au permis la momentul respectiv
Un exemplu bun este Jesse Keeler de la Death From Above 1979 – mare influență pentru Brainwasher.
El folosea amplificatoare și sisteme PA Peavey, sau Rodion GA, prin care își făcea efectele și modulațiile printr-un șir de magnetofoane
Le mulțumim băieților de la Brainwasher pentru timpul acordat.
Punk Apocalypse va avea loc pe data de 9 februarie la Quantic!
