Scena de rock alternativ este în continuă creștere, atât în România cât și în Republica Moldova. Încă de la începutul anilor 2000, dacă nu, chiar prin anii 90′, artiștii din această sferă nu au încetat să apară: COMA, Alternosfera, Luna Amară etc. Toate s-au născut din dorința puternică de a transmite emoții prin împletirea muzicii cu poezia.
Pandemia a dat naștere unor noi proiecte ce hrănesc ascultătorul cu multă poezie, iar printre acestea se numără și proiectul muzical al lui Gheorghe Gușan, solistul trupei basarabene Delta pe Obraz.
Potrivit unui interviu acordat Euronews, Delta Pe Obraz s-a născut „printr-o joacă”când, în 2016, doi studenți la actorie din Republica Moldova „au pus poezii pe acorduri de chitară, oscilând sonor între poetry rock și folk”.
Cine este actorul și solistul vocal Gheorghe Gușan
Gheorghe Gușan este actor la Teatrul Național Satiricus Ion Luca Caragiale din Chișinău. Într-un interviu din 2022 acordat revistei „Timpul Moldova”, acesta a menționat că a fost student timp de câteva luni la Facultatea Tehnică din Moldova, în domeniul arhitecturii, dar a realizat că are o înclinație mai mare în ceea ce privește actoria.
Proiectul muzical a venit pe neașteptate, având deja succes atât în Moldova cât și în România, iar în anul 2024 au lansat și primul lor album, intitulat „Ritm Color”.
Interviu cu Gheorghe Gușan
În ce etapă a vieții l-a găsit acest proiect și despre motivația de a se apuca de muzică
Gheorghe: În cazul meu, proiectele noi apar întotdeauna în momentele în care mă plictisesc de ceea ce fac. Am renunțat la mai multe facultăți tocmai pentru că ajungeam într-un punct de saturație și simțeam că mediul respectiv nu-mi mai oferă nimic valoros.
Primul an la Actorie a fost o noutate absolută, venind dintr-un profil de științe exacte. Totul părea spectaculos. Însă, în anul al doilea, după ce am descifrat mecanismele academice, creierul a început instinctiv să caute alternative.
Muzica a fost atât o alternativă, cât și o supapă de salvare. La teatru se muncește istovitor, de dimineața până noaptea târziu, iar fără un spațiu de descărcare riști să clachezi psihic. Muzica a început ca un refugiu fără mize formale, o zonă de libertate pură.
Faptul că eram într-o academie de arte a contat enorm: într-un astfel de mediu prinzi curaj să cânți chiar dacă n-ai făcut asta niciodată. Contextul a fost hotărâtor; dacă aș fi continuat la Arhitectură, cu certitudine nu m-aș fi apucat de muzică.
Cât de greu a fost drumul promovării pentru o trupă independentă
Gheorghe: Este o provocare care continuă și astăzi, nu putem vorbi despre ea la trecut. Nu facem o muzică facilă, destinată radioului comercial, iar la început nici nu ne propuneam să umplem săli imense.
Cântam din pura bucurie a întâlnirii: la început într-un parc, apoi în baruri mici. Nevoia unei strategii reale de promovare s-a conturat mai clar în ultimii ani, mai ales odată cu concertele din România și intrarea în cluburile din București. Expirat a devenit treptat un loc de suflet pentru noi.
A contat mult momentul în care am început să colaborăm cu oameni pe partea de booking. O vreme am încercat să gestionez eu comunicarea pe rețelele sociale, dar am constatat că îmi consuma energia creativă și nici nu o făceam profesionist.
PR-ul este o disciplină în sine, necesită rigoare și studiu. Pe termen lung, soluția firească este delegarea acestei zone către profesioniști, pentru ca noi să ne putem canaliza atenția strict pe creație și pe interpretare.
Ce poeți sau scriitori au lăsat o amprentă puternică asupra scrisului versurilor pieselor
Gheorghe: Citesc cu precădere poezie în limba în care a fost gândită, în special autori români și ruși. Nu cred în poezia tradusă, deoarece prin transpunere se pierd tocmai ritmul interior, muzicalitatea și nuanțele subtile. George Bacovia și Ion Minulescu sunt două repere majore pentru mine.
Bacovia aduce o densitate atmosferică și o stare inconfundabilă, în timp ce Minulescu este fascinant prin senzorialitate și forță vizuală. În adolescență am rezonat și cu Eminescu, însă, astăzi, expresia lui îmi pare prea idilică pentru tensiunea timpurilor în care trăim.
În dramaturgie și proză mă întorc mereu la Cehov și Gogol. La nivel filosofic, mă simt apropiat de existențialismul lui Albert Camus, dar și de scrierile lui Mircea Eliade sau Emil Cioran.
Despre influențele muzicale, ce ne poți spune?
Gheorghe: Nu sunt un ascultător de clasamente și rar parcurg albume de la un capăt la altul. Pot fi profund marcat de două sau trei piese ale unui artist, fără să-i urmăresc întreaga discografie. Shortparis au o forță scenică remarcabilă, la fel și trupa rusească Dolphin.
Din spațiul autohton, proiectul Fluturi pe Asfalt și demersul solo al lui Eugen, Somnușor, reprezintă creații excepționale în peisajul alternativ românesc. Am fost atașat și de Luna Amară, iar în primii ani de când am fondat trupa, am fredonat mult Vama Veche. În prezent ascult lucruri total diferite, precum sound-ul celor de la Vildhjarta.
Câtă suferință sau zbucium interior este necesar pentru a naște asemenea texte
Gheorghe: Vreau să risipesc preconcepția că aș fi o persoană permanent melancolică sau deprimată. Într-un an întreg există poate doar douăzeci sau treizeci de zile în care mă confrunt cu o apăsare reală. Pentru mine, scrisul funcționează ca un instrument terapeutic.
Când se adună o tensiune, fie din trăiri intime, fie din revolta față de realitățile din jur, cum este și tragedia războiului, hârtia sau ecranul telefonului preiau această încărcătură.
Inspirația se hrănește adesea și din poveștile celor din jur, din contrastele sociale sau din tipologiile umane pe care le observ.
Despre cum decurge procesul artistic. Căutarea izolării sau scrierea versurilor din mers
Gheorghe: Cel mai des scriu direct în telefon, fiindcă notele pe hârtie tind să se rătăcească. Nu urmez o rețetă fixă. Uneori am nevoie de o liniște desăvârșită, alteori ideile cele mai clare apar în mijlocul vacarmului dintr-un mijloc de transport în comun, unde zgomotul continuu devine un fundal alb care mă ajută să mă izolez mental.
Nu cred în scrisul la comandă. Prima etapă este întotdeauna instinctivă, iar abia ulterior intervin analiza, structura ritmică și finisarea fiecărui vers.
Cum se transpune această dinamică în sala de repetiții alături de colegii de trupă
Gheorghe: De regulă, eu vin cu structura de bază. Vin cu o schiță la chitară acustică sau pian, însoțită de text și de linia melodică. Din acel moment, piesa devine un organism colectiv. Fiecare membru intervine cu propriile idei, se construiesc aranjamentele de tobe, basul și texturile de chitară electrică.
Avem dezbateri intense și căutări sonore îndelungate până când simțim că piesa transmite exact tensiunea pe care ne-o dorim.
Formația a trecut de-a lungul timpului prin schimbări de componență. Cum se menține proiectul viu, în ciuda obstacolelor
Gheorghe: Legătura mea cu Delta Pe Obraz seamănă cu cea dintre un părinte și copilul său. Oricâte transformări ar surveni și oricine ar urca pe scenă alături de mine, identitatea acestui demers rămâne legată de propria mea existență.
Proiectul va merge înainte în orice formulă, pentru că reprezintă felul meu fundamental de a mă exprima în lume.
Cum se reflectă pregătirea actoricească în prestația de pe scenă
Gheorghe: Teatrul îți oferă un bagaj tehnic indispensabil: stăpânirea spațiului, dozarea respirației și a energiei, capacitatea de a susține atenția publicului. Diferența constă în faptul că în muzică nu interpretezi un text scris de un dramaturg, ci îți asumi propriile cuvinte.
Pe scenă nu construim un simplu șir de piese, ci o călătorie dramaturgică completă, un parcurs emoțional coerent de la prima până la ultima notă.
De unde s-a născut numele trupei, „Delta Pe Obraz”
Gheorghe: Numele este o metaforă vizuală simplă: traseul pe care îl desenează o lacrimă pe obraz, ramificându-se asemeni brațelor unei delte. Cuprinde în el ideea de vulnerabilitate, suferință, dar și eliberare prin expresie artistică.
Cum a fost percepută evoluția muzicală a trupei de la piesele acustice inițiale până la sunetul complex de pe albumul „Ritm Color”
Gheorghe: A fost o transformare organică. Am pornit de la o chitară acustică și două voci, într-un format minimalist, dar pe măsură ce am acumulat experiență și am descoperit noi teritorii sonore, am simțit nevoia unei dinamici mai puternice. Am integrat elemente de post-punk, synth-uri și pasaje ritmice mai agresive. Refuzăm să ne plafonăm într-o formulă confortabilă; explorarea este singura modalitate prin care o trupă își păstrează prospețimea.
Despre conexiunea cu publicul din România în comparație cu cel din Republica Moldova
Gheorghe: La Chișinău, comunitatea alternativă este restrânsă, deși foarte caldă. În România, piața muzicală este mai dinamică, iar rețeaua de spații culturale și festivaluri îți oferă ocazia de a întâlni un public divers.
La primele concerte dincolo de Prut eram complet necunoscuți, dar reacția oamenilor a fost primitoare din primul moment, iar astăzi ne simțim acasă atât la Chișinău, cât și la București sau Cluj.
Ce sfat ar oferi unui tânăr artist aflat la început de drum în muzica independentă
Gheorghe: Singurul lucru esențial este autenticitatea. Dacă încerci să mulțumești algoritmii sau să copiezi rețetele comerciale ale momentului, îți pierzi identitatea înainte de a începe. Este nevoie de răbdare, de multă muncă în sala de repetiții și de curajul de a rămâne sincer cu propriile trăiri, chiar și atunci când drumul pare anevoios.
