Iată că aprilie a venit și cu o nouă bucată semnată de băieții din Marsquake.
„Medusa” a fost lansată pe 11 aprilie pe toate platformele de streaming, iar eu am preferat să scriu despre noua piesă la cât mai rece posibil, ca să-mi mențin „obiectivitatea”, vezi, Doamne.
Mi-am format un sistem de scris recenzii: încep cu mix-masterul și termin cu obiecții personale despre melodie. Am schițat, deci, scheletul recenziei.
Despre instrumentalul piesei Medusa
„Medusa” sună bine, chitările se îmbină frumușel cu vocea. Am auzit și o orchestră, pe ici-colo – o fi sau nu plugin-ul BBC Orchestra, habar-n-am, dar aduce piesei o atmosferă mai sobră și mai serioasă.
Există un om în trupa asta care din când în când îmi pune la dispoziție platforma aceasta ca să îmi vărs inepțiile pe internet, și anume George, care este basistul din Marsquake.
Nu știu ce rig a folosit ca să își înregistreze părțile, dar mi se pare că a făcut ceva bine. Bass-ul îmbrățișează întreaga piesă într-o manieră plăcut de originală.
Overall, este o piesă complicată, cu multe părți, cu multe schimbări de tot felul. Se vede că băieții au lucrat mult la piesă, atât pe partea de compoziție, dar și pe partea de mix-master.
Apreciez că sună totul clar. Îmi plac mix-master-urile care evidențiază fiecare instrument în parte pentru că așa se leagă o piesă atunci când o asculți.
Asta e părerea mea, acum, nu știu. Există, totuși, un lucru care nu prea-mi convine: tobele nu mi se par punchy.
Băieții din Marsquake au un băiat la tobe care știe clar ce face, dar mix-masterul trebuia finalizat cu un volum mai mare acordat cinelelor, spre exemplu.
Refrenul te lovește, însă putea să te lovească mai tare, cu alte cuvinte.
În fine, nu vreau să fiu cârcotaș. Să scrii o piesă de peste 5 minute care îți trage urechea în atâtea părți cu siguranță nu e ușor.
Până la urmă, poate este vorba și despre o diferență de perspectivă. Mie să îmi placă într-un fel, iar lui Ștefan în alt fel.
Compoziție
La nivel de compoziție, voi fi direct. Nu pot spune că e ceva ce eu aș asculta mereu în timpul liber. Asta ține de subiectivitate și depinde foarte mult de cine îți scrie recenzia.
Mesajul este unul puternic, despre o iubire neîmplinită, cred? Oricum, am simțit ce a vrut să spună „autorul” și mă bucur că a scris niște versuri care să i se potrivească vocii.
Totuși, cu tot cu mesajul piesei, cu tot cu mix-master, orchestră și alte treburi despre care am scris, piesa mă duce către un Cargo din anii 1990.
Sunt, într-adevăr, o grămadă de riff-uri groovy și catchy dar asta îmi lasă mereu senzația că se putea, cu siguranță, mai mult.
În orice caz, aș descrie acest nou single al celor din Marsquake ca fiind „solid”. Ajută la formarea unei identități a lor și, trebuie să recunosc, cred că „Medusa” e destul de mișto live.
Închei cu veșnicul „Baftă!” pe care îl urez muzicienilor – în acest caz celor din Marsquake – și cu rugămintea de a nu lăsa muzica pe planul secund.
E nevoie de trupe cu un sound al lor, iar acest lucru necesită mult sacrificiu. Sunt sigur că va merita, într-un final.
