Pe 30 martie, formația ANTON a lansat în Quantic noul album de studio, „Brațe de fier”.
Remus Coban, a fost prezent la concert și a discutat într-un interviu cu Ovidiu mai multe despre album.
Despre Ovidiu Anton
În 1998, Ovidiu Anton a fondat trupa Carpe Diem, alături de care a concertat până în 2002.
Ulterior, între 2008 și 2012, a fost solistul trupei Pasager.
De-a lungul carierei, a participat la selecția națională pentru Eurovision de cinci ori.
Trupa ANTON a fost creată de Ovidiu și este cunoscută pentru stilul rock distinctiv și vocea inconfundabilă.
De asemenea, în februarie 2023, ANTON a colaborat cu Cristian Hrubaru pentru lansarea piesei „Oglinda timpului”, eveniment sărbătorit printr-un concert la The Pub Universității din București.
Interviu
Remus: Salutare Ovidiu, mă bucur să ne vedem aici la Quantic la lansarea albumului „Brațe de Fier”, cel mai nou material dicografic.
Ovidiu: Salut!
Remus: Cum ai descrie această evoluție a trupei Anton și cum ai simțit tranziția de la cariera solo la o trupă bine conturată?
Ovidiu: A fost o tranziție normală și naturală, pentru că eu, din ’97, am cântat cu trupă.
Apoi, cariera a mers prin zona de televiziune și am mers puțin pe zona solo, dar nu voit, ci pentru că așa a fost să fie.
Am avut trupă de coveruri și apoi trupa Anton, din 2016.
Remus: Privind în urmă la începuturile tale muzicale, care au fost momentele-cheie care te-au format ca artist?
Ovidiu: În ordine, primul care m-a luat de pe un culoar și m-a introdus într-o trupă rock a fost Adi Milea, alături de care am format trupa Carpe Diem.
Din păcate, el nu mai este printre noi.
Apoi, a fost Titus Andrei de la Radio Difuzinea Română, care ne-a oferit spațiu în studio ca să înregistrăm primele piese Carpe Diem.
Pe urmă, m-a ajutat foarte mult Titus Munteanu în perioada „Școala Vedetelor”.
De-a lungul timpului, mi-am găsit refugiu și în spatele muzicii lui Adi Bărar de la Cargo.
Prietenia cu Baciu și Adi Bărar m-a ajutat cel mai mult să simt că sunt apreciat.
Ei m-au făcut să mă simt apreciat.
Remus: Ce provocări ai întâmpinat în construirea trupei și cum ai reușit să le depășești?
Ovidiu: Provocarea, când înființezi o trupă, este, chiar dacă ești consacrat, să găsești oamenii potriviți.
E ca într-o căsnicie: după o vârstă, cei buni sunt luați, iar cei liberi au o listă de probleme.
Eu am avut norocul să fiu susținut de Călin Grigoriu, Cristi Gram, Fernando Drăgănici, Liviu Sorescu.
O parte dintre ei cântau deja în trupe consacrate și practic se știa că nu vom rămâne în acea formulă, dar m-au ajutat foarte mult să punem bazele a ceea ce înseamnă Anton astăzi.
Remus: Cum simți că s-a schimbat scena rock din România în ultimii ani și unde se poziționează Anton în acest peisaj?
Ovidiu: Scena rock, alături de toată industria, este influențată de ciclicitatea timpului.
Atâta timp cât mergi pe drumul tău, acest cerc te va prinde din urmă și trebuie să reziști și să mergi înainte făcând ceea ce știi.
Dacă alergi după un val, acesta se va sparge mereu înaintea ta. Cum se spune în engleză: „wave chaser”.
Rockul nu e un trend, este o moștenire, este ceva care are locul lui bine stabilit în industria muzicală.
Ne străduim, prin prezență, prin apariții live și prin tot ceea ce facem, să ajungem la cât mai mulți oameni care ascultă rock și să fim cât mai aproape de ei.
Mesajul trupei ANTON
Remus: E de apreciat că v-ați găsit un stil pe care l-ați păstrat și care vă definește.
Voi încercați să aduceți în fața oamenilor și lucrurile care nu merg bine prin mesaje foarte puternice care îndeamnă la schimbare.
Le arătați că multe lucruri nu sunt în regulă, încercați să faceți o mișcare de conștientizare.
Ovidiu: Acesta a fost mereu mesajul ANTON.
Nu cântăm doar despre dragoste, deși este un subiect despre care se poate scrie la nesfârșit și este foarte prezent în sufletele noastre.
Pe lângă asta, mai există și realitatea, și ne place să cântăm despre societate, fie direct, fie într-o manieră epică, în funcție de cum simțim mesajul.
Ne bucurăm că cei care ne ascultă sunt ecoul nostru și simt la fel, pentru că asta ne aduce împreună.
Nu suntem o trupă pentru toată lumea și tocmai de aceea apreciem publicul care vine la concertele noastre.
Așa cum nici noi nu cântăm pentru toată lumea, asta îi face pe fanii noștri mai deosebiți.
Despre noul album „Brațe de fier”
Remus: „Templul tăcerii” este un album care v-a consacrat și v-a asigurat un loc în istoria muzicii românești.
Multă lume v-a apreciat după ce a ascultat acel album și a înțeles mesajul.
Aș vrea totuși să vorbim mai mult despre noul album, „Brațe de fier”, deoarece avem deja trei piese lansate de pe acesta: „Du-mă, calule”, „Oglinda timpului” alături de Cristian Hrubaru și „Cerneală albastră”.
Anton: În concerte se mai cântă deja și „Brațe de fier” și lumea a auzit-o și le place!
Remus: „Oglinda timpului” îi face pe mulți să plângă, inclusiv pe tatăl meu. Despre „Du-mă, calule” nu mai vorbesc…
Anton: „Du-mă, calule” a fost compusă în ’98 alături de Carpe Diem, doar că nu îi găsisem refrenul.
Apoi, am reușit să-l găsim cu Anton și cred că ar fi fost una dintre cele mai tari piese despre motoare în 1998.
Remus: Și mie mi s-a părut cea mai tare piesă despre motoare atunci când am auzit-o. Am rămas mască atunci când am ascultat-o prima dată.
Anton: Noi iubim viața pe două roți și considerăm că toți bikerii sunt parte din familia rock prin stil de viață și principii.
Ne-am propus ca pe fiecare album să avem câte o piesă dedicată fraților și surorilor noastre călare pe două roți.
„Cerneală albastră” este o piesă în care am abordat un mesaj legat de lumea tatuajelor.
Sunt niște lupte care se poartă pentru a nu se interzice anumite pigmente de culoare, printre care și cerneala albastră.
A fost și un joc de cuvinte între durere și tristețe.
Remus: „Brațe de fier” este un titlu puternic. Care este mesajul albumului?
Anton: Mesajul albumului, deși nu este în totalitate dedicat acestui concept, reprezintă o continuare a mesajului din Templul Tăcerii.
La început a fost Templul Tăcerii, dar acum a venit timpul să conștientizăm, să aprindem lumina și să ne dăm seama că suntem puternici și că avem brațe de fier.
Cumva, cred că această idee va continua și pe următorul album, care se va numi Renașterea.
Urmăm o escaladare firească a stării: o populație ținută în genunchi va sta mai întâi în tăcere, va descoperi brațele de fier și, în final, va renaște.
Pe lângă această tematică, albumul conține și piese despre dragoste, introspecție și versuri mai poetice.
Brațe de Fier este pentru toți cei care trăiesc și simt românește, indiferent de rasă, culoare, sex, vârstă sau naționalitate.
Important este să ne amintim că trăim cu toții în această țară și, atâta timp cât ne respectăm geografia, istoria, limba și pe cei de lângă noi, vom înțelege că suferim cu toții din cauza defectelor celor care ar trebui să ne conducă mai bine.
Remus: Există vreo piesă de pe album care are o poveste specială pentru tine? Ne poți împărtăși mai multe despre ea?
Ovidiu: Pentru mine, Oglinda Timpului este cea mai intimă piesă, pentru că este despre mine.
M-a uimit să văd cât de mulți oameni s-au regăsit în ea.
Inițial, am scris-o despre viața mea, dar am realizat ulterior că poate fi și despre tine.
Mă emoționează când văd câtă lume rezonează cu ea.
La fel și „Du-mă, Calule”. A fost compusă acum mult timp, alături de colegii mei din Carpe Diem, iar strofa a rămas neschimbată în timp, stârnindu-mi amintiri de fiecare dată când o cânt.
Toate piesele au acest efect asupra mea. De exemplu, „Balada Corbului” era favorita lui Adi Bărar.
Melodiile sunt compuse din suflet, așa că fiecare dintre ele îmi este la fel de dragă, ca un copil.
Remus: Mulțumim foarte mult pentru timpul acordat, Ovidiu! Acum că am ajuns la final de interviu, ce mesaj dorești să le transmiți fanilor?
Ovidiu: Le mulțumim tuturor oamenilor care ne ascultă și care ne sunt aproape! Indiferent de ce și despre ce cântăm, la final, adevărul este cel din fața scenei.
Publicul, fie el numeros sau restrâns, tânăr sau nu, este cel care se aseamănă și se adună în jurul nostru. De aceea, îi respectăm și îi iubim. Mulțumim!
