Jaxcore este o trupă de Hard Rock/Heavy Blues fondată în 2022 la Chișinău, Moldova.
Jaxcore înseamnă: Alexandru Zbancă la voce, Rareș Danii la chitara, Artiom Ciobanu la bass și Luca Jelezneac la tobe.
Vă invit să aflați despre povestea trupei, inspirația lor dar și diferențele dintre scena alternativă din Republica Moldova și România în interviul de mai jos, moderat de George Bambu și Alex Vlad.
Interviu
George: Salutare Jaxcore! În primul rând, aș vrea să vă întreb: Cum v-ați simțit voi la Praetorian Gates? Voi sunteți din Chișinău. Cum v-ați simțit să cântați în România? A fost prima dată când ați cântat?
Alexandru: Suntem foarte fericiți că am cântat astăzi aici, la Praetorian Gates, în Alba Iulia. A fost unul dintre cele mai îndepărtate concerte ale noastre.
Este al treilea în România. Și, deși vremea a fost foarte dogoritoare, ne bucurăm foarte mult că am ajuns aici. Chiar și pe 40 de grade, să cântăm e o onoare pentru noi.
George: Și uite, totuși, pe 40 de grade, cald de te topești, ați reușit să vă păstrați energia, ați reușit mereu să fiți energici și v-ați mișcat pe scenă cu beri vărsate pe jos și tot tacâmul. Cum reușiți să rămâneți mereu energici?
Alexandru: Cred că nu e un secret pentru omenire faptul că noi suntem tineri. Noi avem toți 18 ani, așa că pentru noi e ușor să ne mișcăm. Le urăm tuturor celorlalți, care înaintează în vârstă, multă sănătate, ca să se miște la fel de bine ca și noi.
„Este mai greu să te afirmi în Moldova”
George: Dacă tot am ajuns la partea asta, în ultimul timp aș zice eu că scena din Moldova, pe partea internațională cel puțin, bate România, mai mult sau mai puțin.
Spre exemplu, Infected Rain este una dintre formațiile care au atras foarte multă atenție și ei sunt din Moldova. Cum vedeți voi diferența dintre scena din România și scena din Moldova în momentul de față?
Artiom: Ideea este că, din punctul nostru de vedere, în Moldova este mai greu să te afirmi. Acolo există mai puține orașe mari. În principiu, unicul oraș mare este Chișinăul.
Trupe în alte orașe nu prea găsești. Poate două-trei în nord, dar cam atât. Problema Chișinăului este că sunt foarte puține venue-uri.
Chiar mai demult unul foarte important s-a închis. Rest in peace, Albion. Pe când în România există mult mai multe posibilități, mult mai multe orașe, și e mult mai ușor să organizați un turneu aici.
Inclusiv azi, la radio, s-a spus că trupele din Moldova sunt mai puternice.
Alexandru: Ideea este că muzica rock/metal este despre revoltă, despre rebeliune. Iar din cauza faptului că, așa cum a spus Artiom, colegul meu, sunt destul de puține locuri unde ai putea să cânți în Chișinău, ești frustrat.
Deci, faci o muzică mult mai agresivă, mai rock, inclusiv mai necenzurată, mai diversă. Încerci să atragi oameni din toate sferele muzicale, nu numai din rock. De asta foarte multe formații de la noi, deși sunt rock sau metal, au mai multe influențe, inclusiv folclorice.
Influențele muzicale ale trupei
George: Aș vrea să vorbim puțin acum despre influențele voastre muzicale, trupele care v-au făcut să descoperiți muzica și, nu în ultimul rând, cum ați ajuns voi să fiți o trupă.
Rareș: După cum am mai spus, trupele care m-au influențat pe mine au fost Guns N’ Roses, Judas Priest, Thin Lizzy și, nu în ultimul rând, deși mai recent, formația Timpuri Noi.
George: La Timpuri Noi ce te-a atras cel mai mult? Fie prezența scenică, fie riff-urile de chitară?
Rareș: Cred că cel mai tare m-au atras, în primul rând, riff-urile, pentru că eu sunt chitarist. În al doilea rând, prezența scenică a lui Artan.
Deși nu se mișcă mult pe scenă, el poate să jongleze și să comunice cu publicul foarte bine. Simțul lui al umorului este unul foarte specific, pe care eu îl apreciez și care îmi place mult.
Mi-e foarte aproape de suflet, deși i-am descoperit relativ recent, în 2023-2024.
George: Ok, și la piesa preferată te poți decide?
Rareș: Nu am doar o piesă preferată de la această formație, este una foarte fundamentală. Pot spune fie „Malu’-Valu’”, fie „Mistrețul”.
De la Rammstein la Timpuri noi
George: Ok, trecem la Artiom.
Artiom: Ca persoană, eu sunt dezvoltat destul de variat în muzică.
De la techno până la folclor. Chiar a fost un moment când, întorcându-mă de la concertul trecut, am adormit cu playlist-ul aprins și am început să cânt „Trompetele răsună pe munți și pe câmpii”.
Personal, drumul meu muzical a început de la șase ani, când tata m-a introdus la trupe precum Rammstein, Gorky Park – trupă originară din Rusia, dar care în timpul Uniunii Sovietice a emigrat în America –, The Prodigy și trupa Europe. În muzică nu cred că m-au influențat foarte mult aceste trupe personal.
Cred că încercăm să facem totuși chestia noastră, să punem o părticică de suflet în fiecare cântec. Și cred că aș putea spune cu încredere, din partea colectivului, că Timpuri Noi ne-au influențat, per total, destul de mult recent.
Îmi plac riff-urile, facem și cover-uri, cântăm des „Vecina”, „Adeline” și, mai recent, la Huși – care a fost concertul nostru trecut în România, concertul numărul doi în România –, am cântat unele dintre primele lor piese, dacă nu mă înșel, „1984”, „Albele furtuni”.
Nirvana, jap rock, Hard rock
Alexandru: Eu cred că din rock, cea mai mare influență pentru mine a fost Nirvana. Și nu sunt mare fan sau mare ascultător, dar asta a fost prima muzică apropiată de rock pe care am ascultat-o.
Și a fost o recomandare pe YouTube, la 13 ani. Așa m-am împrietenit cu acest gen de muzică. Dar, în general, ascult o multitudine de genuri. Sunt foarte mulți alți artiști care mă inspiră, mă pasionează sau care îmi creează emoții pozitive când îi aud. Mersi, George, de întrebare.
Luca: Influențele pentru mine au fost Rage Against the Machine, Red Hot Chili Peppers și Queens of the Stone Age. Îmi place foarte mult hard rock-ul din anii ’70, Led Zeppelin, inclusiv băieții japonezi, jap rock-ul.
La mine tata e colecționar de viniluri și am ascultat mult hard rock și rock din anii ’70, psihodelic, și îmi place tare mult.
George: Și uite, dintre formațiile acestea din anii ’70, care crezi că e cea de la care tu iei cel mai mult pentru tobele tale? Este o combinație între toți sau ai un toboșar anume pe care îl admiri foarte tare?
Rareș: Să fiu sincer, nu cred că am un singur toboșar sau o singură trupă. Probabil e doar simbioză: tobele de aici, chitarele de acolo, îmi place vocea de altundeva. Led Zeppelin, bă, i-ar bate pe toți! Și Beatles, tot.
Povestea trupei
George: Și uite, aș vrea să vorbesc acum cu voi despre cum v-ați cunoscut și cum ați ajuns să luați toate aceste influențe și să le faceți să sune Jaxcore.
Rareș: Trupa a fost fondată pe 21 martie 2022. La început eram doar eu și un chitarist, Bogdan, care, să-l ajute Dumnezeu, a plecat la studii în Olanda.
Și am zis: „Băi, tu ești chitarist, eu sunt chitarist, hai să facem o formație”. La început eram doar noi doi, ne-am întâlnit de câteva ori, am jam-uit. Am zis: „Băi, ce mai trebuie într-o formație? Ce-i lipsește? Un baterist”.
Ok, hai să luăm un baterist. Era un băiat care învăța cu mine la școală, îl chema Ruslan. Am zis: „Băi, Ruslan, eu știu că tu cânți la tobe, hai la noi în trupă.”
A zis: „Ok, bun, vin la voi în trupă.” Ruslan, bateristul, a cântat cu noi o perioadă. După asta a venit Artiom.
Ne-am dat seama că, băi, avem nevoie totuși și de un basist. M-am cunoscut cu Artiom pe la 15 ani.
Conversația cu el a mers cam așa:
– „Artiom, ai bas?”
– „Am.”
– „Știi să cânți?”
– „Nu.”
– „Ei, asta e, înveți!”
Am fost noi patru: eu, Bogdan, Artiom și Ruslan, fără niciun fel de vocalist. După care era un băiat care venea des la repetiții și freca menta. Și mi-am zis: „Băi, de ce să nu îl luăm pe el?” Pe băiat îl chema Sandel, iar el a ajuns astăzi, în fața voastră, să cânte la Praetorian Gates.
După asta, Ruslan ne-a dat papucii. A zis: „Băi, băieți, eu vreau să fac punk, nu-mi place muzica asta.” Și am zis: „Băi, ok, du-te cu Dumnezeu.” Asta a fost prin clasa a 10-a, în 2023.
„Dacă mai scriem așa huinea, eu ies din trupă.”
În 2023 eu am ajuns cu Luca în aceeași clasă. Eu știam că Luca cântă la tobe, făcea lecții cu bateristul formației Snails – dacă îi cunoașteți. Prieteni foarte buni, mentorii noștri. Salut Snails, dacă vă uitați la asta!
Și m-am dus la Luca și l-am întrebat dacă vrea să cânte într-o formație de rock, pentru că eu știam că el, de fapt, era mai mult în zona punk, atunci. Luca a zis: „Băi, de ce nu?”
Am făcut o primă repetiție și ne-am dat seama că… aici au luat sfârșit căutările. El este toboșarul, și astăzi am ajuns în componența în care am urcat pe scena asta.
George: Și ați avut momente în care, eu știu, nu ați fost de acord pe anumite chestii sau pe anumite aspecte legate de trupa voastră? Cum ați reușit să treceți peste?
Luca: Băi, răfuieli de genul să ne scoatem ochii unul la altul nu au fost. Dar, da, erau unele piese la care eu eram ceva de genul: „Dacă mai scriem așa huinea, eu ies din trupă.”
Dar, frumușel, ne-am adaptat stilurile, ne-am înțeles unul pe altul, am găsit limbajul comun.
Alexandru: Noi, în general, încercăm să trecem dintr-un stil în altul și să încercăm orice. Scriem un cântec, asta e un efort comun, nu există altfel.
Nu cred că avem un cântec făcut doar de o singură persoană, doar mici schimbări pe care fiecare le aduce.
Fiecare a pus „cherry on the top”, numai că sunt patru „cherries”. Noi suntem maximaliști. Fiecare și-a adus contribuția în aceste piese și, dă Doamne, să vină și un album
George: Le mulțumim enorm băieților din JAXCORE pentru acest interviu și sperăm să îi revedem cât mai curând în România.
