Născut dintr-un amestec surprinzător de free jazz și hardcore punk, acest stil își păstrează până azi statutul de „copil nebun” al muzicii underground.
Jazzcore nu are un moment de naștere precis, ci mai degrabă o zonă de coliziune între scene.
La sfârșitul anilor ’80, majoritar în New York, se încrucișează scenele de jazz de avangardă și hardcore.
Muzicieni ca John Zorn sau Bill Laswell încep să colaboreze cu artiști punk, noise sau metal.
Trupe de Jazzcore
Naked City a fost un proiect de muzică avant-garde creat de legendarul saxofonist John Zorn.
Numele trupei este inspirat de cartea din 1945 cu același nume, în care erau prezentate poze alb-negru realizate de legendarul fotograf Weegee.
Ce făcea trupa cu adevărat specială era capacitatea de a schimba radical atmosfera și genul muzical în fiecare zece secunde.
Existau momente de lounge, urmate brusc de secvențe grindcore, apoi o temă de film noir, apoi țipete în japoneză.
PainKiller au apărut în New York la 1991 și sunt o trupă cu un sunet brutal, haotic și care se aproprie cel mai mult de definiția jazzcore.
Aceștia au avut ultimul spectacol în anul 2008 la Paris, însă au revenit în anul 2024 cu un album nou în care au integrat și influențe electronice.
PainKiller nu oferă piese în sensul clasic, ci explozii de energie brută, unde instrumentele par să se contrazică, rezultatul fiind o liberare sonoră greu de uitat.
Candiria venea din Brooklyn, dar nu semăna cu nimic din ce scosese scena hardcore din New York până atunci.
În loc de riffuri lineare și breakdown-uri, aduceau în mix pasaje de jazz, secțiuni rap și bucăți de metal progresiv.
Aceștia sunt încă activi iar ultimul lor album a fost lansat în 2016.
În 2002, duba pe care o foloseau în turneu a fost implicată într un accident grav, în apropiere de Ohio. Cei 4 membrii și șoferul au fost grav răniți și au primit compensații estimate la 29 de milioane de dolari.
Jazzcore-ul nu este un gen creat să fie ușor de digerat. Acesta arată faptul că improvizația și intensitatea pot exista în același timp.
