Ablazed este o trupă de groove/thrash metal din Brașov fondată în 2023.
Membrii trupei sunt: Andrei Roșia (chitară lead), Andrei Pop (voce), Fabian Trușcă (chitară bas), Darie Bordeianu (tobe) și Ioan Dobre (chitară ritm).
ThyArtNoise vă invită să-i cunoașteți mai bine pe băieți în interviul de mai jos.
Interviu
George: Salut și bine ați venit la interviurile ThyArtNoise! Sunt aici cu Ablazed din Brașov. Băieții tocmai au cântat pe scena de la Praetorian Gates din Alba Iulia, festivalul trupelor tinere. Vreau să vă întreb: cum a fost pentru voi acest festival, cum v-ați simțit pe scenă?
Andrei P.: Ne-am simțit foarte bine. În mare parte n am avut emoții.
Ioan: Am transpirat puțin, că era cam cald, dar ne a plăcut.
Andrei P.: Da, e prima oară în viața mea când era să leșin. Am ținut un scream un pic mai mult și am văzut negru. A fost atmosferă foarte mișto. Mi-a plăcut foarte foarte mult.
Ioan: Ne-a plăcut și sonorizarea, foarte bună. Nu suntem obișnuiți cu așa calitate, deci a fost un improvement pentru noi.
George: Crezi că, dacă a fost un improvement al calității, ai putut să dai mai mult pe pe scenă, te-ai auzit mai bine și din cauza asta ai rupt mai tare, să zic așa?
Ioan: Probabil că da, pentru că m-am simțit mai bine, auzindu-mă mai bine în căști.
Andrei P.: În primul rând, avem monitoare foarte de calitate aici pe scenă – mă rog, au băieții, nu noi, că nu-s ale noastre – și ne putem auzi pe noi înșine și ce cântăm.
Andrei R.: Sunt de acord. Cred că sculele contează super mult și îi bat la cap cu chestia asta, că trebuie să investim bani în scule. Foarte important e să avem tot ce trebuie. Gen, in-ear-uri cred că acum ar fi cel mai important pas pentru noi, că numai eu și cu Darie avem.
Andrei P.: Și eu.
Andrei R.: Da, și el are, pe jumătate. Noi strângem bani din ce facem și investim mai departe toți banii din concerte, adică nu îi tragem pe dreapta sau așa ceva.
Încă o chestie care cred că a fost, pentru mine, cea cea mai dezamăgitoare, e că fost foarte cald și din motivul ăsta nu a fost așa de multă lume. Și e un pic greu, cel puțin mie mi-e greu, deși tot a fost fain și m-am simțit super bine.
Fabian: Pot să confirm, într-adevăr a fost foarte cald. Foarte cald. Am murit de cald.
George: Îmi puteți spune cum v-ați cunoscut voi și cum ați știut că vreți să fondați Ablazed?
Andrei P.: Eu sunt practic cel care a venit cu tot conceptul. Eu când am intrat în liceu m-am cunoscut cu băiatul ăsta (Ioan) și mă mai știam și cu el (Andrei R.), prin intermediul lui văr-miu. Erau amândoi bicicliști. Da, băiatul ăsta a fost biciclist cândva, dacă vă vine să credeți așa ceva.
Și ei doi se știau și îl știam și pe el întâmplător. Mă rog, eu cu el am vorbit să facem trupa. Eu mai fusesem într-o trupă și fix în ziua în care ieșisem din trupa respectivă l-am sunat pe el: „Poți să ieșim la o bere, am o idee, facem trupă”. Și cu restul ne-am cunoscut.
Andrei R.: A fost exact așa: cu câteva zile înainte să iasă el din trupă, eu îi propusesem să facem o trupă de glam. A fost o perioadă de dinainte, dar el n-a vrut – și mai bine, pentru că ar fi fost foarte rău dacă se întâmpla chestia asta. Iar în ziua în care a ieșit din trupă, la scurt timp s-a legat totul.
Pe Darie și pe Andrei i-am cunoscut mai întâi. Pe Darie l-am întâlnit cu vreo patru ani înainte să începem trupa, când mă dădeam cu bicicleta prin pădure. După aceea l-am cunoscut și pe el, pentru că făceam repetiții în aceeași clădire.
Apoi, când el a ieșit din formația respectivă și eu ieșisem din trupa cu care cântam — bine, eu am fost dat afară, dar nu mai contează, nu aveam aceleași interese — a vorbit el cu Ioan, după care eu i-am dat lui mesaj: „Bă, hai să facem trupă!” Și s-a întâmplat chiar în perioada aia, cam în aceeași zi.
George: Deci voi sunteți o trupă e bikeri cu pedale, cum ar veni, nu bikeri cu motoare.
Andrei R.: Da, pe acolo, dar numai eu cu Andrei și Ioan.
Andrei P.: Eu dacă cobor în pădure, rămân cu ghidonul în mână, deci eu în niciun caz nu sunt biker. Nici motociclist, nici biker.
Andrei R.: Dacă vrei să continuăm un pic pe discuția asta, e interesant procesul la noi, cel puțin, cum s-a întâmplat mai departe. Am făcut noi câteva repetiții, numai formula asta (cei doi Andrei și Ioan).
După care am schimbat undeva la patru sau cinci toboșari într-o perioadă de trei luni, pentru că în Brașov nu există toboșari. Dacă vă uitați la chestia asta, sunteți din Brașov și vreți să vă apucați să cântați la tobe, avem nevoie super mult. După care l-am prins pe ăsta micu‘, care vreau să spun că a avut un progres super tare.
Dacă ar fi, de exemplu, să zic de unul dintre noi care a progresat super mult, e el, din cauză că el când a venit la noi nu avea nici tobe, nici nimic. Într-adevăr a fost la muzică, la percuții și așa, dar a crescut super mult. După care l-am găsit pe băiatul ăsta (Fabian) care stă într-un colț și tace mereu.
Fabian: Eu credeam că m-ați găsit pe mine înaintea lui.
Andrei R.: Da, ceva de genul. Oricum, pe acolo. La ei luna mai 2023 pe acolo, mai-iunie 2023. Noi… noi ne-am format în 11 martie 2023 sau 12 martie 2023, deci da, nici n-avem așa mult timp. Cam ăsta-i practic background-ul.
Ablazed: Influențe și pasiunea pentru muzică
George: Ce trupe sau ce artiști vă inspiră? Ce genuri muzicale?
Darie: Lamb of God.
Fabian: Dream Theater, Tool, Gojira, genul ăla.
Andrei P.: Children of Bodom, Pantera și, recent, Kublai Khan și Throne.
Ioan: Children of Bodom, Pantera, Gojira și Opeth.
Andrei R.: Eu core-ală. Deci doar core-ală, gen, de la Kublai Khan, la Trivium și la orice tip de metal core-ală, hardcore-ală și, ocazional, poate Death.
George: Și, când vine vorba de pasiunea pentru muzică? A venit de la părinți? Ați descoperit voi?
Darie: De la părinți în mare parte. De când eram mic, eu voiam să cânt.
Fabian: Da, tot așa. Am fost bombardat cu muzică din anii ’70. Și, ulterior, prin clasa a VIII-a, am început să ascult foarte mult Queen și Metallica și am fost fascinat în special de basiștii trupelor. Și am zis că, bă, dacă ar fi să mă apuc de un instrument, m-aș apuca de bas.
George: Și basistul tău preferat care e?
Fabian: Mi-ai dat greu. Primul, John Deacon de la Queen, că-l ascultam la vremea aia. Dar acuma, dacă mă întrebi la momentul actual, aș spune poate Alex Webster de la Cannibal Corpse, John Myung de la Dream Theater, Justin Chancellor de la Tool.
George: Ce-ți place mai mult la ei și ce elemente din muzica pe care o compun ei crezi că se transpun și la tine?
Fabian: De la John Deacon și Justin Chancellor, adică Queen și Tool, partea creativă, ce elemente folosesc ei în compusul muzicii. Și de la Alex Webster, în mare parte tehnica.
Mă refer, mai ales, la cântatul cu trei degete; la el am descoperit, am văzut la ce viteze impresionante poate ajunge și am zis că, bă, de acum și eu o să fac asta, practic. Da, ar fi mai mulți basiști de la care am împrumutat diferite tehnici, dar cam ăștia îmi vin acuma în minte.
Andrei P.: Ai mei n-au avut în viața vieților lor treabă cu muzica. Adică n-au pus mâna pe un instrument. Cred că tot arborele meu genealogic n-a avut nicio treabă cu muzica. Știi? Pe mine a început să mă prindă foarte tare pasiunea asta, pentru că undeva pe la 14 ani când am ascultat pentru prima oară Slipknot.
George: Și cum i-ai descoperit pe Slipknot?
Andrei P.: De la taică-miu, totuși. Adică mi-au arătat, totuși, trupe de metal și piese foarte, foarte mișto care ulterior au devenit inspirații pentru mine și ca vocalist și ca chitarist, ce mai fac eu în timpul liber. Dar, na, Slipknot m-a marcat cel mai tare când aveam vreo 14 ani.
Corey Taylor a fost prima mea figură ca vocalist de care mi-a plăcut și de la care m-am inspirat: el, cu Chester de la Linkin Park.
Da, dar în prezent, ca și tehnică vocală și ca și stil al vocii, aș zice că cea mai mare influență e Phil Anselmo de la Pantera. Ok. Poate și cu un pic de Randy Blythe de la Lamb of God, pentru că foarte, foarte multă lume mi-a zis că eu semăn cu Randy Blythe din punct de vedere vocal, că fizic n-am… n-am dreaduri până aici.
Ioan: Și eu am o poveste interesantă. Tatăl meu e preot… Asta e prima pasiune a lui, și a doua este cântatul, pur și simplu din voce, muzică clasică.
Am crescut cu muzică bisericească și muzică clasică. Și nu știu, pe la șapte ani m-au pus părinții să învăț chitară acustică. Adică am cântat până la 14 ani, tot așa ca el, de astea numai… numai muzică folk și m-am plictisit.
Și pe la 14 ani am primit o chitară electrică de la o profesoară de franceză. Ok. Am început să învăț niște piese de la Nirvana, de astea ușoare.
Eram și eu biker în vremea aia cu pedale, nu cu motoare. Și am avut… am avut un accident destul de penibil și mi-am rupt spatele și am stat puțin în spital și după aia, o vară întreagă, am băut energizante și am încercat să ajung la viteza downpicking-ului lui James Hetfield.
Andrei R.: Dar nu recomandăm consumul de energizante!
Ioan: Da, nu este sănătos. Asta m-a…
Andrei P.: Să n-ajungeți ca băiatul ăsta de-aici!
Ioan: Na, și așa, pe la 14 ani m-am întâlnit cu el și am vorbit și am ajuns într-o poveste…
Andrei R.: Deci eu, practic, am început să cânt, cred că, atunci când eram în clasa a cincea, aveam vreo 10 ani, ceva de genul. Mă mutasem la altă școală. La fel, ai mei n-au avut nicio treabă. Poate doar unul din bunicii mei a cântat la vioară când eram mic, dar atât, din câte știu eu cel puțin. Da.
Și am ajuns în clasa a cincea, îmi schimbasem școala, și la prima oră de muzică proful nostru ne-a dus în… aveam noi un fel de sală de muzică la școala respectivă și el avea acolo un set de toate instrumentele. Avea tobe, avea pian, avea chitară de toate felurile, avea bas.
Și eu m-am uitat că avea el, nu mai știu, cred că un Ibanez, acuma țin minte, un bas cu cinci corzi, cu ceva model cu flăcări. Eu am crezut că e chitară electrică, nu știam ce e pe vremea aia, care era diferența dintre ele, și eu eram: „Eu vreau să cânt la asta!”
Bine, mai auzisem muzică că-mi punea maică-mea să ascult nu știu ce… asculta mai mult muzică blues, să zic, și pop. Asculta mult Michael Jackson.
Și la un moment dat auzisem la radio cu ea Van Halen. Cam atunci a fost în aceeași perioadă și cu proful ăla al meu de muzică, când am zis că, bă, eu vreau să cânt la chitară și am început să cânt cu el la clasică. După care am ajuns să cânt mai bine decât el, că el cânta la chitară doar așa, practic.
El era acordeonist și atunci nu mai mult era lăutărie, să zic, ce făcea el la chitară, știi? Și mai departe am făcut cu Andrei Bălașa care a cântat și cu Iris și e din The Groovy Bastards. A fost proful meu foarte mulți ani. Un super om. Deci îl recomand dacă vreți să cântați la chitară. E un super prof. Și da, cam nouă ani mai târziu, asta a fost
Influențele noastre, Ioane. Zici tu una, zic eu una. Deci, în primul rând, Dimebag Darrell din Pantera.
Ioan: Ok. Aici e la amândoi. Încă una. Alexi Laiho din Children of Bodom.
Andrei R.: Eu pot să zic și Van Halen, Eddie Van Halen.
Ioan: Și la mine, și mie mi-a plăcut foarte mult muzica lui Brandon Ellis.
George: (către Andrei) Ce părere ai despre despre Wolfgang, despre fiul său?
Andrei R.: E și el e un chitarist foarte bun. Mi se pare că e ok omul, dar nu… nu-i la nivelul… bine. E o diferență mare între ei. Când zic că e mare, e mare. Mi se pare chiar mișto muzica lui, dar nu e… nu e taică-su. N-o să fie niciodată taică-su
Brandon Ellis, iarăși o chestie descoperită foarte interesantă cu The Black Dahlia Murder acum vreo doi, trei ani. Mă rupe tare.
Ioan: I-am văzut și live amândoi. Am fost la bară împreună cu basistul. Am strigat tot concertul după Brandon Ellis. Mi-am pierdut vocea și tot nu mi-a aruncat pana, i-a dat-o lui.
Fabian: S-a luptat pentru ea, a meritat-o.
Andrei R.: Dar cam astea sunt în principal la noi.
Ioan: James Hetfield, desigur, cu downpicking-ul.
Andrei R.: Și eu pot să zic că Hetfield m-a băgat tare în Metallica.
Ioan: Cu Metallica am început eu.
Darie: Hapsânii ăștia mie nu mi-au dat deloc. Sunt niște hapsâni! Și da, tot așa, de influență. Eu de când mă știu mi s-a spus, habar n-am, că adormeam în mașină pe Led Zeppelin, pe Pink Floyd, pe d-astea. Și de la doi ani voiam să cânt la tobe și mi-a luat taică-miu un set de tobe electrice de la un prieten de familie. Și, mă rog, cam pe atunci, după aia, un an sau doi mai târziu, am fost cu taică-miu la concert la Robert Plant și atunci s-a declanșat.
Despre viitor
George: Hai să vorbim puțin și despre muzica voastră. Ce plănuiți pe viitor? Care sunt planurile pentru Ablazed? Ce urmează după Praetorian Gates?
Andrei R.: Ablazed nu știe exact ce urmează după Pretorian Gates, pentru că aici apare un mic conflict. E doar faptul că, psihic, Ioan, Andrei și Darie trec prin clasa a XII-a. Pentru mai bine de jumătate din trupă, e un an greu: bacul, admiterea la facultate… unii vor la Cluj, alții la București. Nu știm exact ce va fi.
Vara asta vrem să mai cântăm și, mai ales, să terminăm albumul ăla, că lucrăm la el de mult timp. Practic, albumul cred că va fi cea mai importantă chestie vara asta, după festivalul ăsta.
Și sperăm să continuăm. Eu chiar mi-aș dori să continuăm cât mai mult, să văd unde duce drumul ăsta. În ce formulă? Nu știu. Sper doar să rămână cât mai originală
George: Ablazed, vă mulțumesc frumos pentru interviu! Felicitări pentru concertul de la Pretorian Gates! Vă urez mult succes în continuare și toate cele bune!
Mulțumim celor de la Ablazed pentru prezență și sperăm să îi revedem cât mai curând pe scenă!
