În 1996, în timp ce Marea Britanie a prins gustul Britpop-ului ascultând Oasis și Blur, membrii trupei Radiohead se aflau într-o fundătură emoțională complicată, o perioadă care avea să ducă la nașterea albumului OK Computer, unul dintre cele mai influente materiale din istoria muzicii alternative.
Succesul piesei „Creep” îi transformase în niște produse comerciale, lucru pe care solistul Thom Yorke îl detesta.
Yorke și trupa erau epuizați de turnee și de faptul că erau presați să fie „vedete rock” pentru a avea succes. Radiohead voia să creeze ceva care să sune mai izolat, inspirat de compozitorii de muzică electronică și de jazz-ul experimental al lui Miles Davis.
Totuși, într-un interviu acordat pentru Jazz Times în 2019, chitaristul Jonny Greenwood a explicat cum și el consideră bizar să vorbească despre Davis ca fiind o inspirație pentru grup.
„A discuta despre Miles te face să te simți ca un romancier de lux care vorbește despre Shakespeare”, a declarat el. „Ne simțim inconfortabil să vorbim despre Miles ca despre orice fel de influență, pentru că ceea ce a făcut el este mult mai măreț și diferit decât orice facem noi. I-am luat și l-am furat fără rușine, nu doar muzical, ci și în ceea ce privește atitudinea sa de a duce lucrurile mai departe.”
Înregistrarea albumului Radiohead, OK Computer
În loc să aleagă un studio clasic din Londra, trupa s-a mutat la St. Catherine’s Court, un conac istoric din secolul al XV-lea deținut de actrița Jane Seymour. În același conac au înregistrat materiale The Cure și Robbie Williams.
Acolo, fără un studio convențional, au început să captureze sunetul izolării. Vocea bântuitoare din „Exit Music (For a Film)” a fost înregistrată pe scările de piatră ale conacului la miezul nopții.
Deși titlul duce cu gândul la tehnologie, albumul a fost înregistrat în mare parte live, ca o trupă, dar procesat ulterior pentru a adăuga efectele dorite. Acest aspect este strâns legat de faptul că versurile majorității melodiilor din album vorbesc despre cum tehnologia si viteza vietii moderne duc la pierderea umanității.
Piesele albumului
Paranoid Android este o epopee de peste 6 minute cu 3 idei muzicale diferite asamblate într-o structură care se prezintă în 4 acte. (inspirată de Happiness Is a Warm Gun a celor de la The Beatles).
Piesa a fost numită chiar un „Bohemian Rhapsody” al anilor 90′, deși trupa a încercat să evite aceste etichete.
Karma Police este cea mai cunosută piesă de pe album și vorbește despre controlul social și despre ideea că atragi ceea ce ești și intențiile pe care le ai.
No Surprises începe cu o melodie de cutiuță muzicală pentru copii, ce sună dulce dar bizar. În versuri se ascunde o poveste despre disperare și dorința de a scăpa de monotonia unei vieți seci sau corporatiste.
Airbag este inspirată dintr-un accident de mașină pe care Thom Yorke l-a avut în adolescență, când o pernă de aer i-a salvat viața.
Fitter Happier prezintă voce computerizată ce recită o listă de idealuri superficiale, parodiind presiunea societății de a fi „îmbunătățit”.
„Sinucidere comercială”
Când șefii de la Capitol Records au primit benzile magnetice, s-a lăsat tăcerea. Nu vedeau niciun hit.
Au numit albumul „sinucidere comercială” și au tăiat bugetul de promovare, convinși că publicul nu va dori să asculte piese reci fără refren.
Realitatea i-a contrazis iar albumul a devenit vocea unei generații care se simțea pierdută în fața ecranelor, chiar înainte ca ecranele să ne stăpânească viețile.
Thom Yorke nu își poate asculta albumul
Solistul Radiohead a mărturisit în mai multe rânduri faptul că îi este aproape imposibil să își mai asculte propria muzică de pe acel material.
Pentru acesta, „OK Computer” este un jurnal al unei perioade de anxietate severă și de disociere. El explica faptul că ascultarea albumului îi provoacă o reacție fizică de respingere și nu vrea să își amintească sub nici o formă de perioada trăită în momentul scrierii albumului.
Prin OK Computer, Radiohead a reușit să construiască un material care, raportat la vremurile actuale, are rolul unui diagnostic și rămâne un album cu care foarte mulți oameni se simt în asentiment, chiar și după aproape 30 de ani de la lansare.
Sursa foto: Stanley Donwood.
