The Undecided Who sunt o trupă tânără din Cluj-Napoca, care a început să experimenteze încă din 2022 prin jam sessions și cântări pe stradă.
Au drept surse de inspirație numere de cabaret, muzica jazz, punk și, bineînțeles, piesele compozitorului și cântărețului american Will Wood.
The Undecided Who sfidează normele societale și oferă publicului un spectacol unic, care combină teatrul cu jazz-ul și muzica punk.
Ei înșiși se definesc, chiar pe pagina lor de Instagram, drept „o experiență jazz-punk avangardistă, la limita dintre viață și moarte”.
Trupa abordează teme serioase și dificile, precum presiunea pe care o exercită social media asupra maselor („Prey”) sau conformismul artistic („Plague Jive”).
Le prezintă într-un mod digerabil și adesea înfricoșător-amuzant, similar cu abordarea muzicalului The Rocky Horror Picture Show sau a artistului Will Wood.
Pe 30 noiembrie 2025, în Flying Circus din Cluj-Napoca, a avut loc un spectacol de-a dreptul original, care a trimis publicul într-o veritabilă scenetă dramatică de teatru.
Înainte de show, Ruxandra Paulencu a stat de vorbă cu formația pentru a afla mai multe.
Începuturile trupei The Undecided Who
Ruxi: Cum v-ați întâlnit și cum ați construit acest proiect?
Francis (clape): Eu am venit cu ideea inițială. Mai întâi l-am întrebat pe Iuli dacă ar vrea să facă o piesă cu mine, la una dintre sesiunile de jam ale lui Teo.
De fapt, a refuzat atunci. Mai târziu, am cunoscut-o pe Carla la clubul de dezbateri și am întrebat-o pe ea. Ne-am înțeles imediat, mai ales pentru că este o mare fană Will Wood.
Carla (voce): De aici pot continua eu. Îl cunoșteam pe Francis de la clubul de dezbateri. M-a abordat pentru că purtam merch cu Will Wood și mi-a spus: „Îți place Will Wood? Vreau să facem o piesă.”
Am fost de acord și, cumva, m-am autoinvitat la repetiții. Acolo l-am cunoscut pe Iuli și am decis rapid să facem o piesă împreună. A fost foarte natural și am devenit imediat prieteni apropiați.
Reed (bas): Eu am ajuns ultimul în trupă. Francis m-a văzut într-o zi cu un bas în spate, m-a oprit și m-a întrebat dacă vreau să cânt cu ei. Nici nu știam exact ce se întâmplă. Am repetat, iar la final mi-au spus: „Ești în trupă.” Iar eu am răspuns: „Bine.”
Inspirație și stil muzical
Ruxi: Will Wood este principala voastră influență sau mai sunt și alți artiști?
Reed: Am început ca un proiect de cover-uri Will Wood, dar materialul nou nu mai este inspirat direct de el. Ne-au influențat și trupe mai mici, precum This Way to the Egress. Stilul rezultat este ca și cum Frank Sinatra ar fi fost într-o trupă The Misfits.
Carla: La început, am construit un spectacol cu tentă horror, inspirat de musicaluri. Nu vreau să folosesc termenul de „musical”, dar există multă mișcare, teatralitate și storytelling.
Iuli (voce): Ca teaser, una dintre piesele noi este inspirată din muzica clasică. Am luat o temă de Rachmaninov și am transformat-o într-o piesă jazz‑punk.
Tematica pieselor The Undecided Who
Ruxi: Care sunt temele principale ale pieselor voastre?
Carla: „Prey” vorbește despre momentul în care devii viral pe TikTok sau Instagram și te simți sufocat.
Când un clip explodează fără un motiv clar, oamenii te pot judeca pentru tot restul vieții. Nu am fost „cancelled”, dar piesa surprinde această anxietate modernă.
Ruxi: Ce ne puteți spune despre „Plague Live”?
Reed: Ne-am inspirat din modul în care Will Wood sau estetica de cabaret întunecat abordează subiecte grele într-o formă accesibilă.
Sunt straight edge, iar piesa critică tendința de a romantiza comportamentele autodistructive în scenele alternative.
Am combinat această idee cu stilul cântecelor de noutate din anii 1920 și cu un strat de danse macabre. Scopul este să facem subiectele dificile digerabile.
Personajele The Undecided Who pe scenă
Ruxi: Aveți fiecare o persona scenică?
Tudor (chitară): Personajul meu este unul nobil și misterios, dar care are multe lucruri de spus. Sunt destul de introvertit, iar pe scenă devin foarte serios.
Francis: Fiind la pian, nu mă mișc foarte mult. Persona mea este una statică, ușor ciudată, aproape „moartă” pe scenă.
Reed: Am trecut de la un personaj tip Charlie Chaplin la unul inspirat de estetica japoneză Gurokawa. Sunt un fel de războinic care cântă la bas și judecă lumea.
Iuli: Look-ul meu este construit în relație cu Carla. Personajul pare mereu într-o halucinație, reflectând o parte din personalitatea mea. Arată totodată puțin schizofrenic.
Alexiana (tobe): Sunt o combinație între o păpușă și un copil victorian fugit de la circ. Este partea mea teatrală. Multe elemente sunt inspirate de vintage, pentru că e partea mea cu care m-am luptat înainte de a merge în trupă. A fost frumos să descopăr cine vreau să fiu pe scenă.
Carla: Eu, fiind cea mai mică din trupă, sunt uneori puțin imatură. Totuși, mă gândesc la mine ca la diavolul de pe umărul lui Iuli sau ca la un warlock prins între putere și haos. Persona mea este un yin‑yang cu al lui.
Viziunea artistică a trupei
Ruxi: Ce ar trebui să aștepte publicul de la un concert The Undecided Who?
Reed: Fiecare show este un mic spectacol horror. Jazz‑ul și punk‑ul sunt rebele prin esență, iar noi combinăm aceste energii într-o experiență care poate fi muzicală, amuzantă, înfricoșătoare și protestatară.
Avem semiotica unei trupe care este ca un fel de spectacol de tip horror show. Deci, da, ai venit aici pentru muzică și vrei să vezi muzică, dar, de asemenea, fiecare reprezentație trebuie să fie puțin diferită.
De aceea, combinația de jazz și de punk este atât de interesantă. Pentru că, atunci când oamenii se gândesc la jazz, se gândesc la muzică complicată, când oamenii se gândesc la punk, se gândesc la muzică simplă.
Dar nu cred că asta este esența jazz-ului. Cred că esența jazz-ului și punk-ului este că sunt rebele. Există o idee de o reprezentație care este, la un moment dat, o reprezentație muzicală, amuzantă, te sperie și devine chiar protestatară cumva.
Asta este esența jazz-ului și punk-ului, punk-ul, evident, dar jazz-ul a început ca muzică de revoluție.
Carla: Gândim fiecare concert ca pe o scenetă de teatru, cu recuzită, interacțiuni și versuri deschise interpretării.
Francis: În show‑urile recente, setlist‑urile spun o poveste, cu tranziții între piese, pentru un spectacol complet.
Public, concerte live și Electric Castle
Ruxi: Cum v-ați găsit publicul?
Carla: Cred că cel mai bun mod de a strânge fani nu a fost social media, ci mai degrabă ne-a plăcut să ieșim în oraș și să avem jam session-uri sau open mic-uri la evenimente.
În ultimul an, ne-am implicat în multe festivaluri mici, am cântat pe stradă, și cred că aceasta este cel mai bun mod de a avea oameni care vin la concerte. Trebuie să te duci la ei în modul cel mai clasic, mai puțin digital.
Ruxi: Când ați început să cântați live?
Carla: În februarie 2024, inițial într-o formulă restrânsă. Atunci, am cântat live eu, Francis și Iuli și am și început călătoria noastră de a mai găsi și alți instrumentiști.
Ruxi: Cum ați ajuns la Electric Castle?
Francis: Modul în care am ajuns să cântăm efectiv în cadrul festivalului, are în spate o poveste drăguță. În ultimul an, ne-am întâlnit într-un grup de sesiuni jam și live.
Oamenii care sunt interesați să te cheme să cânți la evenimentele lor, sunt la sesiunile jam și la open mic-uri.
Se uită după talente pentru scene mai mici și festivaluri mai mici. De asemenea, am trimis un mail la momentul potrivit.
Planuri de viitor
Ruxi: Cu ce artiști visați să colaborați în viitor?
Carla: Will Wood și Tape Worms cu siguranță!
Francis: Am și eu o altă trupă în minte de care sunt foarte pasionat. Se numește Opus King. Sunt din Anglia. Este o trupă care după opinia mea este o adevărată trupă de jazz-punk.
Reed: Eu aș vrea să spun ceva mult mai îndrăzneț decât toate acestea. Dacă vorbim despre colaboratorul de vis care nu o să se întâmple în viața mea, dar îmi place să visez la asta, aș spune King Crimson.
Ruxi: Ce planuri aveți pentru viitor?
Carla: Trebuie să lucrăm la un album. Acesta va fi, de altfel, și primul nostru album.
Reed: Practic, albumul demo se califică ca o scurtă piesă de teatru. Sunt trei cântece pe care le numim cu pasiune doi și jumătate. Dar lucrăm la un LP. De la 40 de minute la o oră de muzică.
Mesajul trupei
Ruxi: Ce mesaj aveți pentru cititori și pentru fanii voștri?
Carla: Să fiți ciudați și să nu vă speriați dacă nu o să vă placă toată lumea. Încercați să ieșiți în evidență. Mergeți la sesiuni de jam, karaoke și open mic-uri, pentru că, dacă vă expuneți acolo, oamenii buni vor veni la voi.
Francis: Compuneți muzica ce vă inspiră pe voi, care vă place vouă. Nu trebuie să fie frumoasă pentru toată lumea.
Reed: Puneți mâna pe un instrument, faceți-vă prieteni, nu faceți doar muzică. Este cel mai puțin important lucru din lume.
Și… creați-vă o comunitate, pentru că fără comunitate arta nu este nimic. Așa că găsiți-vă oamenii voștri, pentru că, dacă îi găsiți, veți face muzică incredibilă.
Iuli: Da, cred că ăsta este cel mai important element, pentru că oamenii pe care i-am cunoscut, i-am cunoscut prin comunitatea de muzicieni din Cluj.
Se numesc „Cluj Jam Community”. Au sesiuni frecvente de jam sessions. Așa m-am cunoscut cu Francis, și, de asemenea, cu Carla.
Poți să ai o surpriză că muzica pe care o asculți, muzică pe care nu ar asculta-o nimeni, este de fapt un lucru comun cu unele persoane.
Ruxi: Vă mulțumesc foarte mult, dragilor!
Sursa foto: Instagram.
