Nicu Sârghea s-a stins din viață joi. Artistul a fost găsit fără suflare în propria locuință, decesul având loc, cel mai probabil, în urma unui accident vascular cerebral conform Gândul.
Cum a ajuns Nicu Sârghea să înființeze VANK și ulterior VUNK alături de Cornel Ilie
În documentarul VUNK – Jur să spun adevărul Nicu Sârghea povestește despre întâlnirea sa cu solistul Cornel Ilie, în 1988, pe vremea când erau copii.
Cei doi s-au cunoscut la Școala Nr. 15 într-un grup vocal-instrumental care a și participat la celebrul concurs Cântarea României din perioada comunistă.
Ani mai târziu, în 1994, aceștia au format ce se numea pe atunci trupa VANK iar fiecare literă provine de la câte un membru al trupei Victor, Alexandru, Nicu și Cornel, Cornel scris cu K ca să arate mai bine din punct de vedere grafic.
Un moment special în istoria formației a fost primul lor concert susținut în 1994 la Teatrul „Ion Creangă” unde au cântat alături de trupa ZOB, o altă formație devenită ulterior cunoscută.
Influențele punk ale trupei, inspirate de adolescența trăită în perioada comunistă, au fost evidente chiar din titlul evenimentului: „Fuck The World Show”.
Ulterior, în 2008, din cauza unui conflict cu Alex Belciu, VANK s-a destrămat.
Totuși, formația a renăscut sub un nou nume – VUNK – ales pentru a elimina asocierea cu litera „A”, reprezentând pe fostul membru.
Formula era una nouă iar singurii membrii rămași din perioada VANK au fost Cornel Ilie și Nicu Sârghea.
Mesajul VUNK pentru Nicu Sârghea
Pe pagina de instagram a trupei Vunk se regăsesțe mesajul
„Nicu Sârghea era mare fan Metallica. Și a fost dintotdeauna în VUNK. Așa va rămâne! E încă aici și o să rămână mereu!”
Reacția lui Cornel Ilie
Cornel Ilie și a exprimat regretul pentru prietenul său de o viață postând pe pagina sa de facebook următoarele cuvinte:
„Nicu Sarghea de la clasa a III-a B, așa l-am cunoscut, era un băiat blond, cu ochi albaștri.
Avea bermude și ciorapi lungi pana unde încep genunchii. Eu eram la A. Amândoi la școala generală nr.15.
Avea o cățelușă găsită pe strada, Pinky. A avut câini mereu. Iubea animalele la nebunie și avea grija de ele.
Dacă avea cu ce, hrănea și câinii vagabonzi din benzinăriile la care ne opream prin țară.
Nicu Sarghea de la a III-a B este prietenul meu cel mai vechi și mai bun.
Eram și vecini și am trecut prin viață împreună, la fel de apropiați cum sunt timpul și calendarul.
Nicu Sarghea de la a III-a B a făcut ceva istorie in muzica romaneasca, impreuna cu prietenul lui cel mai bun și mai vechi. Dar niciodată nu ne-am dat importanta și ne distram cand ii vedeam pe alții ca o fac.
Nicu Sarghea avea cel mai mare suflet pe care îl poate purta un om cu el.
Și nu l-am văzut niciodată trist. Nervos, suparat, îngrijorat, neînțeles, da. Trist, niciodată.
Iubea viata. Și muzica.
Corpul lui Nicu pleacă putin. Restul rămâne.
Pana și plecarea lui a fost pe ritm, intr-o măsură simetrică și muzicală.
12.12.2024.
Te iubesc, Nicușor. Mă suni tu înapoi când poți.”
