Libertatea e un concept esențial. În absența ei, viața își pierde complet sensul.
Era o zi de octombrie, cam acum 3 ani, când simțeam că sunt captiv, păzit de anxietate și de propriile mele gânduri. Eram într-o relație din care în fiecare zi se rupea câte o firimitură, ca dintr-un miez uscat de pâine care ți se destramă în mână. Îmi petreceam tot timpul îngrijorat că viața despre care eram convins că o s-o trăiesc cu ea avea de fapt să nu se împlinească niciodată. Trebuia să-mi revin, să mă eliberez.
Din fericire, aveam benzină în rezervor și unul dintre playlisturile ei cu o varietate eclectică de muzică alternativă pregătit. Voiam să explorez și aveam doar o vagă idee despre direcția în care aveam să pornesc. După 20 de kilometri, în care am traversat un sat anost, un drum protejat de bolta unei păduri și o salcie pe malul unei bălți, am ajuns în mijlocul unei câmpii.
Drumul era îngust, mărginit de iarbă înaltă și lipsit de trafic. Era ca o replică europeană a Rutei 66. Țin minte că urlam și râdeam de fericire, pătruns de vântul care îmi bătea în față, de verdeață și de cerul transformat într-un clișeu albastru, invadat de nori albi, perfecți. În timp ce trăiam în tabloul ăsta, urechile mele au început să fie desfătate de cea mai mișto piesă de drum pe care o auzisem vreodată.
Un anume cineva
Era primul meu contact cu The Sundays. Ironic, piesa se numește A Certain Someone.
Începe cu o explozie scurtă de percuție care îți poruncește să-i acorzi atenție. Tobele se calmează apoi brusc și parcă așteaptă nerăbdătoare următoarea dezlănțuire, de la refren. Sunt acompaniate în primele secunde ale piesei de trei note de chitară misterioase, care intrigă ca o călătorie spre un loc necunoscut.
Te fac să te întrebi, subconștient, ce urmează oare să-mi ofere călătoria asta? Nu trece mult până afli. E vorba de vocea extraordinară a lui Harriet Wheeler, care te ghidează cu versuri ermetice pe fundalul unui sunet subtil și funky de chitară și al unui bassline simplu, dar care menține pe parcurs o tensiune antrenantă.
Vocalele din prima parte a piesei, deși destul de plate, construiesc un contrast elegant cu versurile. Firul narativ lasă impresia unei persoane absorbită de sine, egoistă, (If I could have anything in the world for free, I wouldn’t share it with anyone else but me) dar vocea lui Harriet are căldura unui copil naiv și nevinovat.
Wheeler încearcă să varieze experiența ascultătorului până la refren, jucându-se cu mici pauze, umplute de aceleași note misterioase de chitară de care vorbeam la început. Sunt și momente în care atitudinea egoistă, detașată, pe care o construiește e intensificată de negații care sugerează că naratorul refuză standardele lumii în care trăiește (Oh, live your life, go your way and I said, oh no/Live your life, stake your claim, wash your clothes, change your name. Oooh, and I said oh, no, no).
Și apoi, brusc, Harriet pregătește pentru refren un strigăt. Vocea îi tremură mâhnit. Instrumentele, pentru o clipă, aproape încremenesc complet, parcă înspăimântate de solistă – după care își revin, mai energizate ca niciodată.
Relațiile cu oamenii s-ar putea să nu fie un remediu de durată
Chitara turbează, Harriet urlă „You’re too twisted by half/It’s bad enough”, iar tobele explodează ca la începutul piesei. Aici e momentul de cotitură în care naratorul realizează că felul în care a tratat până acum lumea și relațiile dintre oameni s-ar putea să nu fie un remediu de durată.
În strofele următoare aflăm că „If I had anything in the world for free/I wouldn’t share it with anyone else but me/Except perhaps a certain someone”. „Perhaps for a certain someone” e cântat repezit, ca o persoană care își cere jenată scuze după ce își dă seama că a greșit.
De aici încolo restul melodiei se intensifică și păstrează viu conflictul interior cu ajutorul unor note tot mai stridente de chitară și strigăte tot mai puternice și dese, care culminează cu ultima strofă (Take a swim round, take a look down/Oh, you’ll never believe what we’ve found/We figured it out, we figured it out/We lived in a house, in a cold room).
E derutant – deși pare că naratorul a descoperit în sfârșit persoana potrivită, sau cel puțin echilibrul interior, ultimele două cuvinte și felul în care sunt cântate sugerează mai degrabă un eșec, o neliniște care persistă. „Room” e rostit cu un tremurat intens, supranatural, de parcă corzile vocale ale lui Harriet au fost înlocuite de un theremin.
O fărâmă de istorie
A Certain Someone face parte din albumul de debut al trupei din 1990 – Reading, Writing and Arithmetic. Deși am încercat să interpretez versurile, semnificația lor rămâne încă puțin încurcată… ceea ce e în regulă, pentru că asta și-a dorit și trupa când le-au scris.
David Gavurin și Harriet s-au întâlnit în anii ‘80, în Bristol, în timpul facultății. S-au plăcut, au format un cuplu și, în 1987, au pus și bazele trupei. David e chitaristul, dar împreună cu Harriet e și autorul versurilor și compozitorul melodiilor.
Chiar el a spus într-un interviu din 1990 pentru MTV că „The songs are not really about anything specific. It’s just images and impressions”. Harriet completa în același interviu „It’s sort of memories, if anything. They’re not like stories”.
Procesul creativ
Procesul creativ reflectă senzația de libertate pe care o simți când asculți piesa, dar nu e numai meritul lor. Harriet și David mai povesteau că Ray Shulman, producătorul, era indulgent și că nu le-a cerut niciodată să schimbe semnificativ structura melodiilor create de ei. „He was really easy to work with and he wasn’t bossy”.
Interesant e că Shulman a produs și albumul de debut al unei anumite trupe islandeze, în care a debutat o oarecare solistă care mai târziu a devenit celebră în întreaga lume. Trupa? The Sugarcubes. Solista? Björk.
Ca să revenim pe scurt la piesa despre care vorbeam – în afară de contribuțiile lui Harriet (voce), David (chitară) și Ray Shulman (producție), la înregistrare au participat și Paul Brindley (chitară bas), Patrick Hannan (tobe) și, cântând la cel mai exotic instrument din melodie, îl avem pe Lindsay Jamieson la tamburină.
Acestea fiind spuse, dacă vreți să vă simțiți cu adevărat liberi, există „A Certain Song” pe care trebuie neapărat să-l încercați. Are versuri pe care fiecare le poate interpreta după pofta inimii, un sunet proaspăt ca un vânt răcoros de toamnă și o mică legătură cu Björk. Ce v-ați putea dori în plus?
