Trupa ucraineană de metalcore, Space of Variations, se află în plin turneu european de promovare a celui de-al treilea album de studio „Poisioned Art”, lansat în februarie 2026.
Este un material puternic, extrem de violent, cu versuri pe măsura trăirilor care i-au provocat pe membrii trupei în ultimii patru ani.
Trupa s-a înființat în 2009, când a lansat primul EP, dar a câștigat mult teren în urma concertelor alături de nume faimoase precum Jinjer și Architects. Formația a câștigat două permii pentru cea mai bună trupă de metal modern din Ucraina, în cadrul BUMA Awards și continuă să uimească publicul cu stilul lor explosiv, brutal și totodată plin de emoție.
Turneul se va încheia cu trei concerte, pe teritoriul României și al Republicii Moldova. Pe 23 aprilie vor concerta în Clubul Flex din Arad. Pe 24 vor veni și la Cluj-Napoca, în Flying Circus, iar turneul se va încheia pe 26 aprilie 2026 în Club Skal din Chișinău, Republica Moldova. Vor avea invitați speciali la toate concertele.
În Praga, Ruxandra Paulencu a ajuns la concertul care a avut loc pe data de 7 aprilie. Cu o oră înainte de concert a stat la povești în culise, cu Space Of Variations și a aflat mai multe despre noul album, despre turneu și alte colaborări pe care trupa le-a avut de-a lungul timpului.
Interviu cu Space of Variations
Ruxi: Ați început cu acest proiect muzical în 2008, dar primul album a fost lansat abia în 2018. Cum a fost acea perioadă? Ați simțit recunoașterea imediat după lansare? De exemplu, piesa „Tibet” are aproape un milion de vizualizări pe YouTube. Care a fost sentimentul?
Dima (voce): Înainte de primul LP lansat în 2018, „Mind Darknet”, am scos câteva EP-uri în 2009 și 2010. Numele trupei era diferit atunci, dar nucleul era același. Am tradus numele și versurile ulterior.
Recunoașterea cea mai mare a venit odată cu „Tibet”. Era interesant pentru că, atunci când cântam piesa la festivaluri și filmam videoclipul live, simțeam o energie aparte; oamenii vibrau. Mulți muzicieni veneau la noi și spuneau: „Piesa asta nouă e incredibilă!”. Am simțit că se întâmplă ceva. Rămâne una dintre cele mai populare piese ale noastre. A fost un moment de cotitură pentru viața noastră. A fost de-a dreptul epic!
Colaborarea cu Napalm Records
Ruxi: Legat de asta, mă întrebam: așa v-au găsit cei de la Napalm Records, sau voi i-ați găsit pe ei?
Anton (Bas): E o poveste foarte frumoasă. Eram în turneu cu Jinjer în 2019 și am avut un concert în Austria, unde cred că se află sediul Napalm Records. Băieții de la Jinjer ne-au spus înainte de show: „Probabil că șeful de la Napalm va fi în public diseară”. Am dat totul pe scenă, a fost un show plin de energie. Imediat după, cei de la Napalm au venit în cabina noastră și ne-au zis: „Băieți, ne place mult ce faceți. Vreți să faceți parte din familia noastră?”. Ne-au întrebat dacă avem material nou de lansat. Am zis „Da!”, deși nu era chiar gata, era aproape terminat . Ne-au trimis contractul chiar în acea seară.
Ruxi: E incredibil! Și cum a fost să fiți în turneu cu nume atât de mari precum Jinjer sau Architects? Pentru mine a fost impresionant să vă văd trecând de la concerte în pub-uri mici, cum a fost chiar cel în care v-am văzut pentru prima oară în orașul meu natal, la turnee în America.
Anton (bas) : Este întotdeauna o mare onoare și plăcere. Cei de la Jinjer ne sunt prieteni de mult timp și ne-au ajutat enorm. Dacă ar ajunge să citească acest articol vreodată, le mulțumim mult pentru tot cu această ocazie.
Dima (Voce): Concertam cu ei încă din Ucraina. Primul nostru show împreună a fost în Donețk, în 2009; cred că era și primul lor concert. De atunci am rămas conectați. Am fost cu ei în Ucraina la show-urile lor, apoi în Europa și în SUA în 2021. Este trupa cu care am concertat cel mai mult și avem o legătură specială.
Cu ce trupe ar vrea să colaboreze Space of Variations în viitor?
Dima (Voce): Sunt atât de mulți! Bring Me The Horizon, Architects, Landmarks…
Tima(tobe): Dacă vorbim de Franța, aș spune Novelists, din Germania, Rammstein sau Electric Callboy. Din UK poate chiar The Prodigy, de ce nu!
Dima: Ne place să țintim cât mai sus după cum vezi! Ne-ar plăcea și o colaborare atipică: să scriem muzică pentru un joc de tip shooter, ceva sângeros și nebun ca Doom. Sau ca un luptător UFC să intre în octagon pe muzica noastră.
Despre publicul din America vs Europa
Ruxi: Știu de pe rețelele sociale că ați petrecut ceva timp în SUA când ați concertat alături de Jinjer. Care este diferența între publicul din Europa și cel din America?
Dima: În general, energia este similară, deoarece oamenii se simt bine peste tot, au reacții similare.
Anton : Dar în SUA există o „cultură a fanului” mai fanatică, sunt obișnuiți cu ideea de celebritate.
Dima: În Europa, am observat că oamenii vin la concerte cu familia. La noi acasă (în Ucraina), muzica asta e mai mult pentru tineri, care se opresc din a mai veni la show-uri când devin adulți. Aici și în SUA, este o cultură mai profundă a participării la concerte, indiferent de vârstă. E mult mai adânc înrădăcinată ideea asta de a se merge la concerte destul de mult, comparativ cu țara noastră.
Despre „Poisioned art”
Ruxi: Să trecem la muzică. Vorbiți-mi despre albumul „Poisoned Art”. Spuneați că reflectă luptele voastre și criza existențială prin care ați trecut toți în ultimii ani.
Dima: Acest album a fost scris în cea mai grea perioadă a vieții noastre. Titlul reflectă trauma care ne-a influențat viața și arta. E ca o crăpătură interioară care te otrăvește. Interesant este că fiecare interpretare a celor ce ne-au luat interviuri în legătură cu albumul, au venit cu propria versiune. Unii au spus că arta este astăzi „otrăvită” de Inteligența Artificială. Asta e frumusețea artei: fiecare o înțelege în felul lui.
Ideea noastră principală a fost că această „crăpătură” din interiorul nostru a otrăvit arta, dar o poți interpreta cum vrei tu. E o perspectivă interesantă și cea în care arta de azi este cumva „otrăvită” de multe lucruri false.
Cum poate influența AI muzica?
Ruxi: Credeți că Inteligența Artificială (IA) vă va lua locul de muncă? Pentru mine e puțin supărător, dar în același timp nu cred că poate înlocui prea multe, mai ales când vine vorba de performanța live.
Anton: Cred că este posibil, într-o măsură. Acum toată lumea știe de muzica generată de IA. Oamenii obișnuiți s-ar putea nici să nu facă diferența. Poate peste cinci ani IA chiar ne va lua jobul. Dar momentan, nu.
Alex (chitară/voce): Sincer, eu nu mă îngrijorez deloc. IA este parte din viața noastră, la fel ca internetul. Când a apărut internetul, cei care tipăreau reviste promoționale uriașe ziceau că shopping-ul online nu va funcționa niciodată. Și iată-ne aici în punctul în care internetul e doar o unealtă.
IA nu poate lua un lucru esențial: plăcerea de a crea artă. Chiar dacă IA poate face o piesă sau un vizual bun, eu tot voi face muzică pentru că asta mă definește.
„Energia unui muzician nu poate fi înlocuită de un AI”
Dima: Oamenii simt când un muzician se bucură de procesul lui, iar energia aceea nu poate fi înlocuită de un ecran cu o fată generată de IA care dansează. Să știi că unul dintre modelele noastre de merch a fost inspirat de o lucrare generată de IA. Generam imagini la întâmplare și una mi-a plăcut mult, așa că am folosit-o ca schiță. E o unealtă care simplifică munca.
Noi nu suntem exclusiviști. Folosim IA ca pe o unealtă. Pe mine m-a ajutat enorm cu versurile, pentru că engleza nu e limba mea maternă. Înainte petreceam ore întregi verificând gramatica; acum trimit textul și IA îmi spune imediat unde am greșit. Îmi salvează mult timp. Chiar dacă IA îți dă idei, în final tot artistul alege ce versuri păstrează sau cum combină frazele. Decizia rămâne la artist.
Despre evoluția muzicală a Space of Variations de-a lungul anilor
Ruxi: Revenind la muzică, cum credeți că diferă „Poisoned Art” de „Mind Darkened” sau „Imago”? Îl vedeți ca pe o evoluție sau doar o schimbare de tematică? Mie, ca ascultător, „Mind Darkened” mi s-a părut cel mai „muzical”, cu mult accent pe vocea lui Alex.
Dima: Cred că e o extensie naturală a lucrărilor noastre anterioare. Am încercat să combinăm ideile vechi, tot bagajul nostru, și să le recreăm în moduri diferite, fără să facem o schimbare radicală.
Alex: Din punct de vedere al compoziției și al sunetului, Poisoned Art este mult mai complicat. Este primul album pe care l-am mixat și masterizat eu 100%, deci se simte o diferență de abordare, chiar dacă rămâne în stilul nostru.
Care sunt principalele influențe Space of Variations din punct de vedere al sunetului și al stilului?
Dima: E greu de ales. Prima a fost Metallica, apoi poate Sepultura cu albumul Roots. Dar influențele se schimbă anual, sau chiar lunar. Eu încerc să îmi izolez viziunea când lucrez. Nu vreau să ascult alte trupe ca să mă inspir, pentru că te poți trezi că ești influențat involuntar de ceva de pe YouTube și începi să ai îndoieli. Abordarea mea este să caut în interiorul meu.
Anton: Sunt un mare fan Space of Variations; scriu muzică special pentru această trupă, nu încerc să fiu Architects sau Bring Me The Horizon. Vrem să fim unici. Chiar dacă auzi referințe, contează cum le amesteci.
Dima: Țin minte că a fost o perioadă când renunțasem la muzică, trupa se destrămase. Apoi am auzit întâmplător un album de la Bring Me The Horizon și am fost șocat de cât de melodică poate fi muzica heavy. Acel album m-a inspirat să mă întorc la muzică, dar nu ca să fac ce fac ei, ci pur și simplu ca impuls creativ. Architects au fost de asemenea o mare inspirație pentru mine, dar nu am încercat niciodată să le copiez stilul muzical.
Ruxi: E un punct de vedere foarte bun. Chiar și pentru mine, care nu sunt neapărat o mare fană metalcore, sunetul vostru mi se pare unic. Asta m-a atras la piesa „Tibet”.
Dima: E oribil când asculți o trupă și simți exact de unde au luat referința. Dar dacă ești inspirat de Prodigy, BMTH și alții, și le combini în „construcții ciudate” în interiorul tău, rezultatul e original. Nu mai auzi referința evidentă.
Este 2026 noul 2016?
Ruxi: Am observat o explozie de trupe metalcore/hardcore în Europa de Est. Există o vorbă care spune că „2026 este noul 2016”. Vi se pare că genul acesta de muzică revine în forță?
Dima: Multă vreme am încercat să evit eticheta de „metalcore”, pentru că simt că muzica noastră e mai vastă. Dar am acceptat-o în timp. E interesant că metalcore-ul a supraviețuit și a devenit cel mai popular gen de muzică „heavy”. S-a schimbat mult. Ceea ce numim azi metalcore este un „nou val”, mult diferit de cel de la începuturi. Este aproape incredibil cum a devenit „mainstream”.
În opinia mea, acest gen poate deveni „mainstream” tocmai pentru că îmbină părțile melodice cu cele grele. E mai ușor pentru oamenii care nu ascultă lucruri super „heavy” să descopere muzica asta. Îmi place genul ăsta de metalcore mai „pop”, să-i zicem așa. (referință la Poppy)
Ruxi: Mai aveți și alte idei despre asta? Dacă e un nou val, ca în 2016?
Alex: Poate din anumite puncte de vedere, da. Au apărut foarte multe trupe acum. Dar e diferit. E o nouă iterație a muzicii metalcore, inspirată de trupe ca Spiritbox sau Architects. E chiar cool că a devenit unul dintre genurile principale din lume. Multe trupe încearcă să facă ceva nou… e o direcție interesantă.
Dima: Da, chiar așa e. Mi se pare interesant că tocmai acest gen a supraviețuit și devine din ce în ce mai mare în zilele noastre.
Cum primește publicul noul album Space of Variations?
Tima: Vorbind despre turneul nostru ca headlineri, tocmai am terminat partea din Franța. Am avut nouă concerte acolo și fiecare a fost o nebunie. Multă lume, feedback excelent, promovare bună, totul e la înălțime. Se vede că oamenilor le place albumul, știu versurile. Dacă ar fi să tragem o concluzie astăzi, pare a fi cel mai bun turneu de până acum.
Alex: Și aș vrea să menționez trupa care ne-a însoțit acolo, se numesc SPLEEN. Sunt la început, dar fac o muzică incredibilă și sunt niște tipi super de treabă. Aruncați un ochi neapărat!
Mesajul trupei pentru ascultători și cititori
Alex: În această lume nebună, haotică și plină de furie, încercați să rămâneți oameni. Trecem prin perioade foarte grele din cauza situației din țara noastră natală și din cauza a tot ce se întâmplă în restul lumii. Este crucial să-ți asculți partea bună a sufletului. Suntem pe marginea a ceva foarte rău și doar noi putem schimba asta.
Dima: Există mereu acea parte animalică în noi care vrea să distrugă totul, dar există și partea despre care vorbea Alex: umanitatea, compasiunea. E mai bine să te conectezi la energia aia pozitivă. Este foarte ușor să plonjezi în distrugere, mai ales când totul e atât de turbulent, iar oamenii încep să-și piardă mințile. Încercați să nu pierdeți ceea ce vă face oameni buni. Ca umanitate, am luat-o puțin într-o direcție greșită din nou. Fiți buni, ajutați-vă între voi. Empatia este o forță extrem de puternică.
Ruxi: Vă mulțumesc mult, Space Of Variations, pentru atenție și pentru timpul acordat! A fost o plăcere să stăm de vorbă. Ne vedem la concert!
Dima: Mulțumim și noi! Ne vedem acolo!
