Te-ai întrebat vreodată de la ce vine prefixul „nu” din numele stilurilor muzicale? El derivă dintr-o reinterpretare originală a cuvântului „new” și indică o actualizare a genului respectiv, adaptată unei perioade mai recente.
Termenul fost popularizat de faimosul nu metal, stilul care a făcut furori la finalul anilor ’90, prin prisma unor formații precum Korn, Deftones sau Limp Bizkit, unde riff-urile heavy alternează deseori cu rap și influențe alternative.
În aceeași perioadă, într-un colț al Europei apărea nu jazz. Acesta este un hibrid între jazz și muzica electronică de club, cum ar fi house, broken beat, downtempo sau trip-hop. Nu metal a însemnat o reacție la heavy metalul clasic, în timp ce nu jazz a fost o reacție la jazzul academic.
Diferența dintre nu metal și nu jazz
Nu metal s-a format în scena americană și a pus accent pe impact imediat, în timp ce nu jazz s-a conturat în Europa și a crescut în spațiul cluburilor, nu al sălilor de concert. Dacă nu metalul a apropiat acest stil de cultura MTV, nu jazz-ul a mutat genul în zona DJ-ilor și a seturilor de club.
Scurtă istorie a nu jazz-ului
La finalul anilor ’90, orașe precum Viena și Berlin devin puncte de referință pentru acest gen.
Labelul G-Stone Recordings, fondat de duo-ul Kruder și Dorfmeister, contribuie la definirea unui sunet care combină dub, downtempo și mostre jazz.
În 2000, francezul St. Germain lansează Tourist. Discul combină house cu linii de saxofon și structură de blues. Piesa Rose Rouge devine, atunci, cunoscută în cluburile europene. Jazzul ajunge astfel într-un spațiu diferit de cel tradițional.
Albumul omonim al St. Germain, a fost lansat pe 9 octombrie 2015 și a fost înregistrat cu participarea unor muzicieni africani. Materialul conține pasaje compuse la instrumente tradiționale din vestul africii, precum kora, balafon și ngoni, care se îmbină cu chitare electrice, piane, saxofoane și loop-uri electronice.
În paralel, colectivul german Jazzanova aduce influențe foarte apreciate de hip-hop și broken beat.
La început, Jazzanova erau cunoscuți exclusiv pentru DJ seturi și remixuri, nu pentru concerte live. Abia în anii 2000 au început să cânte cu formație completă.
Nu jazz a crescut în cluburi, baruri și spații culturale urbane. Genul a funcționat ca o punte între cultura rave și tradiția jazz.
La scurt timp, după 2007, scena se fragmentează. Cultura downtempo pierde teren, iar streamingul schimbă modul de consum. De atunci, termenul nu jazz este folosit tot mai rar.
Alte trupe și artiști care ar putea fi încadrați în genul nu jazz
Pentru cei ce vor să exploreze genul sunt de notat artiști precum Nils Petter Molvær (Norvegia), Bugge Wesseltoft (Norvegia), Jaga Jazzist (Norvegia), Koop (Suedia), De-Phazz (Germania) și Nicola Conte (Italia).
Nils Petter Molvær este un trompetist pionier în combinarea de jazz cu muzică electronică. Acesta a colaborat la scară largă cu nume mari, precum Bill Laswell, Moritz von Oswald și Eivind Aarset. De asemenea, acesta a devenit cunoscut, mai ales în țările scandinave, pentru spectacole imersive, adesea cinematografice.
Bugge Wesseltoft este pianist, compozitor și producător norvegian care a cântat inițial jazz acustic clasic, colaborând cu nume grele ale scenei norvegiene înainte să se apropie de electronica de club.
Koop reprezintă un duo suedez format din Magnus Zingmark and Oscar Simonsson. Numele lor reprezintă forma scurtă de a spune „cooperare” în suedeză. Trupa s-a destrămat la sfârșitul anului 2008, susținând ultimul lor concert chiar la Sala Palatului din București. În 2015, Oscar Simonsson a format o trupă succesoare, numită Koop Oscar Orchestra, colaborând cu lituanianiul Jazzu.
De-Phazz este o trupă germană de jazz înființată de Pit Baumgartner. Stilul lor integrează turntablismul modern cu elemente de soul, trip hop și drum and bass într-un sunet general de lounge. Un aspect interesant este faptul că Pit cooptează membrii noi pentru fiecare material de studio.
Astăzi, termenul nu jazz este folosit tot mai rar. Influența genului rămâne însă vizibilă în felul în care jazzul se intersectează cu electronica, cinematografia, arta digitală sau cultura urbană.
Sursa foto: www.jazzanova.com
